Pentru a fi siguri că nu aruncaţi banii pe geam, trebuie să vă gândiţi foarte bine înainte de a alege tâmplăria uşilor şi ferestrelor. Printre altele, trebuie să ţineţi seama de coeficientul de transfer termic, gradul de izolare fonică, etanşeitatea la aer şi apă, greutatea, culoarea, locul montării şi, nu în ultimă instanţă, de durata de viaţă şi de preţ.
Fiecare dintre sistemele de tâmplărie existente pe piaţă prezintă avantaje şi dezavantaje. Tâmplăria din aluminiu cu barieră termică prezintă o foarte bună rezistenţă la agresiunea mediului, o întreţinere relativ uşoară, o bogată paletă coloristică, dar şi un preţ de cost mai ridicat. Tâmplăria din lemn stratificat prezintă o eleganţă deosebită, o eficienţă termică remarcabilă, dar şi o rezistenţă modestă la agresiunea mediului exterior, fiind vulnerabilă la ultraviolete şi ploaie. În acelaşi timp, întreţinerea este costisitoare, iar preţul destul de incomod. Tâmplăria din PVC extrudat prezintă o foarte bună fiabilitate, o izolaţie termo-fonică corespunzătoare, în funcţie de numărul de camere prezentat de profilul constructiv, o etanşeitate excelentă şi un preţ de cost accesibil. Dezavantajul acesteia îl constituie gama coloristică săracă.
Unul dintre cele mai importante lucruri în cazul unei tâmplării este capacitatea acesteia de a împiedica migrarea aerului cald, din interior către exterior (în zilele reci) şi din exterior către interior (în zilele de vară) sau, cu alte cuvinte, coeficientul de transfer termic – cantitatea de căldură pierdută printr-o fereastră de un metru pătrat în timp de o oră, la o diferenţă de temperatură exterior-interior de un grad. Din acest punct de vedere, între materiale şi sisteme diferite este o deosebire semnificativă. Astfel, aluminiul fără barieră termică are k= 5, 2 W/m²K, pe când aluminiul cu barieră termică are k=2, 8 – 3, 3 W/m²K. În schimb, PVC-ul armat cu oţel are doar 1,1- 1,7 W/m²K.
Cele mai bune calificative au fost acordate tâmplăriei din PVC, izolarea maximă fiind obţinută pentru profilele cu 5-6 camere. Aluminiul fără punte de rupere se recomandă în anumite cazuri, de pildă pentru zone cu circulaţie foarte intensă sau pentru încăperi neîncălzite (garaj, casa scării etc.). Aluminiul cu rupere termică este similar PVC-ului. O diferenţă la fel de mare este între geamul termoizolant clasic, care are k=2, 8 W/m²K şi geamul termoizolant Low E (care are pe una din feţe un strat microscopic din ioni de argint), cu K= 1, 4 W/m²K. Acestea sunt valori la care trebuie să vă gândiţi foarte bine atunci când urmează să cumpăraţi şi să montaţi tâmplărie.
Clasele de comportare fonică
Acestea, determinate de sistemul de garnituri perimetrale, de profile şi de grosimea geamurilor care intră în componenţa ferestrei, sunt: R1, pentru diminuarea nivelului de zgomot cu 20-27%; R2 (27-35dB) şi R3 ( >35dB).
Etanşeitatea la apă şi aer
O fereastră trebuie să împiedice trecerea aerului şi migrarea apei, din exterior în interior. Considerentele sunt mai mult decât evidente: în primul rând, pentru a asigura o cât mai mare hidroizolare a clădirii, iar în al doilea rând, pentru a împiedica formarea curenţilor de aer, dăunători sănătăţii. Ambele sunt definite prin valori pe care furnizorul de tâmplărie ar trebui să vi le poată preciza, deoarece sunt foarte importante. De pildă, etanşeitatea la apă vă arată cât de capabilă este tâmplăria să împiedice pătrundrea apei în interior, în condiţii de ploaie cu vânt. Clasa de etanşeitate este dată de presiunea la care apar infiltraţiile.
Durata de viaţă
Un alt lucru, foarte important, de care trebuie neapărat să ţineţi seama este durabilitatea tâmplăriei. Chiar dacă trebuie să plătiţi ceva mai mult, ideal ar fi să o alegeţi pe cea mai bună, pentru a fi siguri că aţi făcut o investiţie cu folos. În topul tâmplăriei durabile se află, incontestabil, cea de aluminiu. Motivele sunt două: acest material nu corodează, ba mai mult, cu trecerea timpului se durifică, sporindu-şi rezistenţa, în loc s-o scadă. Tâmplăria din PVC vine pe locul doi, iar în urma ei se clasează tâmplăria din lemn, care este sensibilă la umezeală şi trebuie să fie periodic întreţinută. PVC-ul înfoliat cu imitaţie de lemn este pe ultimul loc, de regulă primind cea mai mică garanţie din partea producătorilor şi montatorilor. Durata de viaţă este determinată şi de dilatarea/contractarea profilelor, în cazul diferenţelor de temperatură care apar între zi şi noapte, între interior şi exterior sau între toamnă şi iarnă. Dacă dilatarea sau contractarea au valori prea mari, apar inconveniente în principal în zona în care tâmplăria se îmbină cu zidăria. Şi din acest punct de vedere, aluminiul stă cel mai bine, iar lemnul şi, mai ales, PVC-ul care imită lemnul, cu un coeficient de dilatare de 2,4 mm/m, stau foarte prost.
Importanţa greutăţii
Greutatea este un alt factor care trebuie luat în calcul, când se optează pentru un anume tip de tâmplărie. Astfel, cea din aluminiu este cea mai rezistentă, dar şi cea mai uşoară – aspect foarte important în cazul ferestrelor mari şi al uşilor.
Culoarea
Desigur, tâmplăria va fi aleasă nu doar în funcţie de caracteristicile tehnice, ci şi de calităţile ei estetice. Astfel, sunt construcţii, cum ar fi casele vechi, dar şi toate celelalte cu aer clasic, la care singura tâmplărie potrivită este cea din lemn, pentru a se integra în aerul clădirii. În acest caz, nu se poate vorbi de o largă paletă coloristică, opţiunile fiind relativ limitate de însuşi materialul de construcţie (nu are rost să folosiţi lemn, dar să-l vopsiţi într-o culoare care va ascunde faptul că aveţi tâmplărie din lemn). În schimb, când e vorba de aluminiu, gama de culori este foarte largă, acest material putându-se vopsi aproape în toate culorile imaginabile. Importantă este şi durata culorii. Aluminiul vopsit îşi păstrează cel mai bine culoarea, pe o perioadă care depăşeşte chiar şi 15 ani. PVC-ul rezistă mai puţin, acest material deteriorându-se sub acţiunea ultravioletelor, în aşa fel încât, în timp, albul devine gri sau bej. Lucrurile stau cel mai rău în cazul lemnului stratificat, care trebuie revopsit la 5-7 ani, în funcţie de condiţiile de mediu şi de expunerea la razele solare.
Locul de montare
Opţiunea pentru o tâmplărie sau pentru alta se face şi în funcţie de locul în care se montează aceasta. De pildă, dacă e vorba de uşi exterioare, o bună soluţie ar fi să alegeţi unele din aluminiu. Pot fi şi fără rupere termică, căci astfel vor ieşi mai uşoare. Dacă, însă, doriţi să izoleze perfect, alegeţi unele cu rupere termică. Uşile din PVC sunt mai puţin indicate, atât datorită faptului că PVC-ul este sensibil la acţiunea ultravioletelor, cât şi datorită greutăţii lor sporite. Aceasta va avea repercusiuni atât asupra formei uşii, cât şi asupra bunei funcţionări a feroneriei. În plus, PVC-ul se zgârie uşor, iar în cazul unei uşi, posibilitatea unei zgârieturi este mereu actuală! De asemenea, aluminiul se recomandă şi la interior, din acelaşi motiv, al greutăţii sale reduse- dar nici faptul că poate fi vopsit în aproape orice culoare dorită nu-i indiferent. Şi tâmplăria din lemn stratificat este foarte bună pentru interior, dar trebuie să nu uitaţi că este grea, deci ar putea pune probleme copiilor şi vârstnicilor. În crame sau beciuri, tot aluminiul este cel mai bun, deoarece este indiferent la umezeală şi la eventualele ciuperci determinate de condens.
