În contextul haosului regional, în Liban, în Siria, în Irak până în Yemen, Iranul şi-a extins sfera de influenţă – o dominaţie politică, economică şi militară.
Ambiţiile regionale ale Iranului, aşa cum apar prin acţiunile Corpului Gardienilor Revoluţiei Islamice (CGRI), s-au concretizat prin punerea în funcţiune a unui culoar terestru ce leagă Teheran de Mediterana trecând prin Irak, Siria şi Liban, subliniază numeroşi experţi.
Securizarea unei căi terestre ce traversează regiunea permite trecerea liberă de arme şi combatanţi afiliaţi Gardienilor în zonele pe care Iranul încearcă să le controleze, ceea ce va extinde influenţa în regiune.
Experţii avertizează că regiunea va fi confruntată cu o destabilizare şi mai mare datorită venirii armelor şi a întăririi unei reţele afiliate CGRI care, potenţial, poate organiza importante tulburări sectare.
„Este un ţel pe care CGRI l-a căutat întotdeauna şi caută în continuare să-l atingă“, declară Fathi al-Sayed, cercetător la Centrul Al-Sharq de studii regionale şi strategice.
Scopul acestui culoar terestru ar fi impunerea unei hegemonii militare şi politice asupra Irakului, Siriei şi Libanului şi, fără îndoială, va avea ca efect crearea de tulburări şi conflicte în regiune.
Iranul a urmat pas cu pas finalizarea coridorului terestru şi a pus în funcţiune şi a susţinut miliţiile în Irak, Siria şi Liban urmărind deschiderea spre Mediterana.Miliţiile susţinute de Iran sunt responsabile de violenţe ce alimentează sectarismul în aceste ţări explică general-maior Yahya Mohammed Ali, analist strategic şi ofiţer în retragere al armatei egiptene. El a precizat că miliţiile susţinute de Iran controlează mai multe zone din fiecare din aceste state, controlul real intrând în mâna regimului iranian şi a CGRI.
„Acum este posibilă deplasarea din Iran la Beirut pe cale terestră sub protecţia acestor grupuri” şi „transportarea de arme şi echipamente militare pentru aceste miliţii” a mai subliniat generalul egiptean. Este o situaţie care bulversează echilibrul puterilor în regiune, aceste grupuri reprezentând o ameninţare directă la securitatea statelor respective.
Breşa iraniană
Iranul a profitat de propagarea terorismului şi, sub pretextul de a-l combate, a crescut numărul ofiţerilor Gardienior Revoluţiei şi a grupărilor afiliate.Iar coridorul terestru va fi o legătură vitală pentru CGRI şi armele sale în regiune, pentru că va permite circulaţia neîntreruptă de material militar şi de armamente, potrivit lui Saleh al-Ufeisi, ofiţer în Armata siriană liberă (ASL). Şi un acces direct fără obstacole la Damasc şi Guvernul lui Bashar al-Assad, pe care iranienii l-au susţinut încă de la debutul insurecţiei, în 2011.
Responsabili ai guvernului regional kurd, al regiunii semi-autonome din nordul Irakului l-au informat recent pe Trump: „Culoarul este terminat”. Guvernul regional kurd se opune rutei iraniene şi vrea ca administraţia Trump să ajute la blocarea ei, subliniind că o mare parte a viitorului Orientului Mijlociu va depinde de cine va câştiga bătălia.
Iranul a modificat recent traseul culoarului rutier, pentru a evita forţele americane acumulate pentru combaterea teroriştilor şi care pot zădărnici ambiţiile Teheranului.
Fără precedent
Iranul s-a instalat în Orientul Mijlociu în poziţie de forţă. Din „primăverile arabe”, din lupta contra jihadismului, din ultimii ani de situaţii tragice din regiune, un singur regim a ieşit întărit – Republica islamică Iran. Ayatollahii, vestale ale ramurii minoritare a Islamului – şiismul – dictează istoria Orientului Mijlociu contemporan.
Apărători ai minorităţii şiite, liderii Iranului controlează „casa şiită” într-o bună parte a regiunii, de la Beirut la Bagdad. Şi au un drept de veto asupra afacerilor din Liban, Siria, Irak şi posibil în Yemen. Imperiul lor este politic, economic, ideologic şi, desigur, militar.
