Președintele Consiliului Județean Harghita, Borboly Csaba, a adresat conducerii UDMR o scrisoare deschisă, prin intermediul platformei Contributors, în care le atrage acestora atenția că oprirea migrației tinerilor, inclusiv a celor de etnie maghiară, trebuie să fie principalul obiectiv al politicienilor. Borboly arată că, pentru a atinge acest deziderat, este nevoie de schimbări legislative și de acțiuni administrative realiste. Redăm, mai jos, conținutul acestui mesaj:
„În data de 16 noiembrie partidele politice au primit un semnal clar din partea electoratului: cu vorbe nu mai merge, oamenii aşteaptă fapte.
Fenomenul migrației tinerilor a luat proporții tot mai mari. Construcția de autostrăzi, și în general dezvoltarea infrastructurii – deși există resurse europene – se desfășoară cu viteza melcului. Ne îndreptăm spre finalul unui ciclu de finanțare unional și în timp ce în țările vecine industria construcțiilor atinge culmile cele mai înalte, în România aceasta este în cădere liberă. Sistemul de învățământ se află în continuare într-o situație de criză, crește rata șomajului, scandalurile publice sunt cu duiumul. Politicul încearcă să-l copieze pe baronul Münchausen, însă este clar, reuşitele minore sunt urmate de eşecuri răsunătoare.
Exemplele ar fi nenumărate, însă doresc să atrag atenția doar asupra unuia, și anume cel al daunelor provocate de animalele sălbatice. Aceasta este un exemplu grăitor pentru starea lucrurilor. Mii de agricultori din județul Harghita renunță a-și mai cultiva terenurile deoarece consideră că terenurile, grădinile, grajdurile și stupii lor de albine nu sunt locuri de hrănit urşi. În acest an, numărul persoanelor atacate de urși pe câmp (nu în pădure) se ridică la zeci. Mamele sunt obligate să își transporte copiii cu autovehicule la școală de teamă ca aceștia să nu se întâlnească pe drum cu urșii care umblă pe străzile în căutare de hrană. Există localități unde odată cu lăsarea serii pana și persoanele adulte se gândesc de două ori dacă să iasă din casă. Toată lumea este de acord că această situație nu poate să continue și că trebuie făcut ceva în acest sens. Şi totuşi, nu se întâmplă nimic, chiar dacă situația dăinuie de multă vreme. Se fac studii pentru descoperirea cauzelor care au dus la crearea acestei situații neobișnuie, probabil vor fi şi conferinţe, declaraţii liniştitoare pentru populaţie, factori de decizie vor garanta ceea ce trebuie garantat, şi nu se va întâmpla nimic. Și aceasta este un caz, un necaz, creat şi nerezolvat de factori guvernamentali pe parcursul negocierilor aderării la UE, când s-a luat angajamentul, că zonele montane ale Romăniei se pot transforma în nişte parcuri safari. Problema nu exista, mai bine zis există şi înainte de 1989, dar nu avea mărimea dezastrului zilelor noastre. Vorbim despre o situație nu foarte complicată, a cărei rezolvare este una facilă și care nu necesită resurse speciale, ci doar atenție și din partea organelor statului și respect față de oameni. Numărul exemplelor de acest fel se ridică la zeci și sute, să ne gândim numai la reglementările privind activitatea micilor producători.
Aceasta este situația actuală, iar întrebarea care se pune este următoarea, modul de raportare a diferitelor autorităţi, instituţii, al factorului politic la problemele cotidiene ale diferitelor categorii de cetăţeni, va fi modificat sau nu? Eu consider că modul de raportarea de până acum nu mai poate reprezinta o opțiune. Data de 16 noiembrie a însemnat un moment de cotitură în care electoratul a hotărât să reașeze lucrurile.
Întorcându-mă la UDMR, suntem conștienți de situația creată. Problemele cu care ne confruntăm și a căror rezolvare este necesară, sunt cunoscute de toată lumea. Cu rezolvarea acestor probleme trebuie să ne ocupăm nu numai la nivel general, ci în mod concret, deschis și responsabil. Trebuie să ne gândim la rezolvarea problemelor cu care se confruntă membrii comunităţii maghiare si este necesar să găsim resurse, sprijin și aliaţi în acest sens. Ceea ce este foarte important: trebuie să ne angajăm în activități pentru finalizarea cărora avem timp, energie, instrumente și competență. De aceea nu sunt de acord cu principiul conform căruia participarea la guvernare ar fi obligatorie dacă primim invitaţie. La fel, nu pot fi de acord nici cu aceia care considera intrarea UDMR într-un guvern, ca o trădare, un lucru rău. Nu are rost să discutăm dacă în data de 16 noiembrie a avut loc doar alegerea președintelui țării, sau mai mult, deoarece este clar, dacă ne uităm la mobilizarea unor categorii ale electoratului – alteori categorii pasive – că s-a întâmplat mult mai mult. Dacă despre o alegere se poate spune că a reprezentat o revoluţie la urne, atunci această afirmaţie pentru votul de la 16 noiembre este clar valabilă. Milioane de alegători au apăsat pe butonul RESET, repornind calculatorul sistemului politic indiferent de voința partidelor politice. De la preşedintele nou ales oamenii așteaptă o repornire a sistemului, acum și nu la finalul anului 2016, și este vizibil faptul că acesta a înţeles mesajul electoratului şi își face treaba.
De accea, în momentul de față există o singură întrebare la care trebuie să dea un răspuns UDMR, și anume, susține realizarea programului lui Klaus Iohannis în Parlament sau nu? Și cred că acest lucru este valabil nu numai pentru UDMR, ci pentru fiecare actor din spectrul politic, inclusiv PSD.
Cine este premier, ministru, care partide alcătuiesc guvernul după data de 16 noiembrie, nu este chestiunea principală a momentului politic actual. Relevant este faptul ca Parlamentul, cu cei 580 de reprezentanți ai săi, să ducă la bun sfârșit într-un timp scurt acele reforme, a căror realizări Klaus Iohannis le solicită pe baza votului din 16 noiembrie. În ultimii douăzeci și cinci de ani s-au adoptat numeroase legi importante. Este important să evidențiem Constituția. În cadrul procesului de concretizare a principiilor constituţionale prin legi şi alte acte normative dacă s-ar fi urmat totdeauna îndeaproape litera şi spiritul acesteia, în momentul de față am fi depășit numeroasele animozități și dispute.
Compromis aici sau acolo, negocieri peste negocieri, promisiuni neonorate cu duzina, această situație tot mai nesănătoasă ce s-a încetățenit în politica românească poate fi surmontată doar dacă Parlamentul va face ceea ce solicită Klaus Iohannis, în numele alegătorilor. Știm cu toții ce va cere: înlăturarea acelor lucruri, asupra cărora societatea românească prin consens a decis că sunt dăunătoare și nu trebuie duse mai departe, adică în primă fază modificarea reglementărilor care cauzează deficite democratice:
– modificarea legii partidelor politice care în prezent împiedică apariția pe scena politică a noi formațiuni;
– parlament cu mai puțini membri, legi electorale care care să nu poată fi fraudate;
– desființarea actualului sistem care dăinuie de multe cicluri electorale, prin care împărţirea fondurilor de dezvoltare este condiţionată de apartenenţa politică a aleşilor locali, și crearea unui sistem transparent, predicitibil, pe bazele principiului autonomiei .
Sunt sigur că domnul preşedinte Klaus Iohannis va solicita și un buget bazat pe calcule reale şi alte lucruri, cum ar fi stoparea fabricilor de diplome în învăţământul superior sau reducerea birocrației, modificarea legilor pline de restricții în ceea ce privește investițiile, IMM-urile. Susţinerea acestor inţiative este obligatorie pentru UDMR, conform votului electoratului maghiar, nu este loc pentru discuţii.
Desigur se pune o întrebare: totul este bine și frumos, măsurile înşirate pot fi folositoare pentru a stopa migrația tinerilor, asigurarea condițiilor unui trai decent, dar ce se va întâmpla cu drepturile minorității noastre?
În această privinţă eu sunt optimist. Problema drepturilor minorităților ca în orice alt domeniu – cum ar fi posibilitatea de vot in diasporă – este foarte importantă respectarea legii si asigurarea condiţiilor ca un drept legal să nu fie literă moartă.
Eu sunt convins că pe viitor, majorităţile politice realizată sub bagheta preşedintelui nou ales, pe viitor nu vor scoate – ca la piață – la negocieri drepturile consacrate prin Constituție și tratate internaționale semnate. Sunt sigur, că vor dispărea pe termen scurt din politica română discuţii jenante de genul, să susții tu UDMR guvernul meu, căci altfel cine ştie, se închid căteva clase, câteva şcoli cu predare în limba maghiară pe ici pe colo, Harghita/Covasna primeşte zero fonduri după următoarea rectificare bugetare şi alte şi alte întâplări neaşteptate. Şi sunt sigur că votul din 16. noiembrie va avea urmări benefice nu numai la nivel central, ci şi la nivel local. Să ne gândim numai la UMF Târgu-Mureș. Avem o lege clară, fără echivoc, şi avem un rector şi un senat care sub plapuma autonomiei universitare blochează de ani buni înfiinţarea liniei maghiare, nepunând în aplicare reglementările legale în vigoare. Există primari în marile orașe din Transilvania, care sunt membri al noului PNL și care practică exact același tip de joc care este practicată la UMF Târgu-Mureș. Un lucru este clar, data de 16 noiembrie poate fi un moment de cotitură, după care obiceiul de a negocia tot, inclusiv chestiuni principiale treptat va fi lasat în urmă.
De aceea consider că ar fi oportun, ca după această şedinţă UDMR să transmită un mesaj clar, din care să reiasă că a înțeles mesajul primit de la electoratul maghiar şi ca va lucra cu întreaga dăruire și forță pentru ca programul preşedintelui nou ales să se transpună în legi.
Acum trebuie să ne concentrăm asupra acestor fapte și nu să adresăm cereri, să impunem condiții, să creionăm alianțe noi şi alte reacţii uzuale din trecut.
Domnul preşedinte Klaus Iohannis a fost investit de către electorat la un scor clar. La aceasta decizie au participat 600.000 de votanţi maghiari dintre care cel puţin 80% au votat pro Iohannis. De aceea pentru UDMR scopul principal la viitoarele alegeri trebuie fie fundamentarea contribuţiei proprii la reconstrucţia politica care va urma, a schimbarii modului de a face politică în Parlament şi eventual în Guvern. Ar fi bine că pe viitor nu totul să fie negociabil la Bucureşti, cuvântul dat să fie respectat, alocuţiunile grandioase să nu fie urmate de realizări mărunte. Şi aici nu trebuie să vorbim numai de uzanţe care ţin de cultură politică, trebuie să ne axăm în primul rând pe modificarea cadrului legal care dă posibilitatea perpetuări acestora de la o majoritate politică la altul.
În momentul actual trebuie să ne axăm politica UDMR pe îmbunătăţirea cadrului legal existent privind drepturile minoritatilor naţionale şi nu are rost să pedalăm pe ceea ce nu are bază solidă în tratate internaţionale asumate de către România sau în Constituţie. Trebuie să revenim la „oile” noastre, adică să canalizăm energiile pe teme cum ar fi stabilizarea sistemului de învăţământ în limba maghiară sustenabil şi eficient prin legea învăţământului sau prin legea minorităţilor, respectiv înlăturarea barierelor încă existente privind folosirea limbilor minoritare în administraţie şi în justiţie.
Nu din plictiseală am scris in vara anului curent 15 pagini pe marginea disputelor despre autonomie, ci pentru a atrage atenţia mediului politic maghiar din Transilvania că maghiarimea este mai interesată de soluţiile oferite de politicieni la probleme cotidiene, cum ar fi fenomenul migraţiei, a modului de subzistenţă, decît de problematica autonomiei teritoriale a Ţinutului Secuiesc.
Având în vedere cele enumerate mai sus, în momentul politic actual – repet a treia-patra oară in acest text aceasta idee – consider oportun ca UDMR să se angajeze public pentru susţinerea în Parlament a îndeplinirii programului de modernizare a ţării, al domnului preşedinte Klaus Johannis.
Nu de alta, dar am două fete şi peste 20-30 de ani, când voi avea nepoţi, nu aş vrea să fiu bunic prin Skype.
Acest articol a fost elaborat pe baza textului unei analize ce a fost înaintată membrilor Consiliului Permanent al UDMR.”
