A început una dintre cele mai dificile toamne din istoria postdecembristă a României, o toamnă în care vom afla dacă țara își păstrează firava direcție spre modernizare pe care a reușit să intre la un moment dat sau se va întoarce din nou, pentru cine știe cât timp, la filosofia politică-penală a anilor ’90–începutul anilor 2000.
Singura certitudine, în momentul de față, este că actuala coaliție de guvernare, formată din PSD și ALDE, nu va ceda. Subordonarea completă a Justiției și, în special, a DNA rămâne un deziderat la care acești politicieni nu pot renunța. Ați remarcat, probabil, că nu există declarație publică a președintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, în care acesta să nu se plângă de procurorii anticorupție. Ultima dată a făcut-o sâmbătă. La fel și Liviu Dragnea, deși liderul PSD crede că el e șmecher, iar noi prea proști să-i remarcăm tactica de învăluire. Întâi pune pe altcineva să arunce pe piață un subiect sensibil. După ce iese scandal, vine el cu asigurări că nu se va întâmpla nimic. Pentru ca la final să se întâmplă chiar mai rău.
Dacă în cazul Ordonanței 13 au dat înapoi după ample proteste de stradă, dacă la grațiere au renunțat, oarecum, după alte proteste, cei de la PSD și ALDE intră în noua sesiune parlamentară hotărâți ca de data aceasta să nu se mai întoarcă din drum. Și nu-i interesează doar Justiția, ci și banii care pot fi storși din companiile profitabile ale statului ori din șpăgile pentru exploatările redeschise. Nu mai țin cont de stradă pentru că sunt mai mari presiunile din interiorul partidelor lor, de la colegii speriați de dosare penale sau flămânzi după contracte cu bani publici.
Semnalul decisiv că toamna asta va fi ori albă, ori neagră a fost dat chiar de ministrul Justiției. În ciuda protestelor aproape unanime din partea societății civile și a magistraților, în ciuda declarațiilor de avertizare din partea președintelui României și a ambasadelor occidentale, Tudorel Toader nu s-a oprit, cum sperau mulți, din a lansa un proiect de lege chiar mai periculos decât Ordonanța 13 și chiar mai dur decât „principiile“ enunțate în celebrul său power-point. Un proiect prin care un ministru politic devine un fel de stăpân suprem al magistraților, pe care-i poate trimite inclusiv la psihiatru, la nevoie.
De asemenea, toate declarațiile oficiale arată că Guvernul a repornit deja pe drumul spre deschiderea exploatării aurului de la Roșia Montană. Ultima afirmație elocventă vine de la ministrul de Externe, Teodor Meleșcanu, cel care a susținut, tot sâmbătă, că dosarul de protejare a zonei a fost depus ilegal la UNESCO. Iar, conform tacticii lui Dragnea, asigurările date de liderul PSD că nu știe ca Guvernul să fi început vreun demers trebuie citite exact ca un avertisment că va fi chiar mai rău.
Nevoia de bani, pentru salariile și pensiile mărite, dar și pentru propriile buzunare, îi face pe liderii coaliției de guvernare să se grăbească și cu controlul companiilor de stat profitabile. După numirea în conducerea unora dintre acestea a tot felul de președinți de cluburi de table, lovitura de grație va fi dată prin Fondul Suveran. Guvernarea PSD-ALDE vrea să strângă cele mai valoroase companii ale statului, majoritatea din energie, pentru a le supune și mai abitir controlului politic și pentru a putea înstrăina acțiuni după bunul plac, după cum a arătat jurnalista RL Teodora Cimpoi.
Miza controlului politic integrat asupra acestor companii este uriașă. De exemplu, patru dintre acestea – Electrica, Nuclearelectrica, Hidroelectrica și Romgaz – au rezerve de peste 2 miliarde euro, la care se adaugă cele 401 milioane de euro din conturile SAPE, încasate de la Enel.
Peste toate, se adaugă diversiunea cu referendumul pentru familie, numai bun pentru direcționat atenția spre un eveniment creat artificial, dar care continuă să dezbine societatea.
A început, așadar, o toamnă dificilă. Vom rezista?
Urmăreşte-l pe jurnalistul Răzvan Chiruţă şi pe reţelele sociale
