10.2 C
București
vineri, 26 aprilie 2024
AcasăSpecialCe mai e de ales din alegerile astea │OPINIE

Ce mai e de ales din alegerile astea │OPINIE

Listele „negre“ cu candidaţi sunt gata şi au fost trimise partidelor cu termenul de 72 de ore pentru contestaţii individuale sau ca să retragă de pe liste candidaţii cu probleme de integritate. Asta e vechea procedură, şi e bună, pentru că întregul exerciţiu, ca şi la semnarea declaraţiilor de integritate, e unul în care cooperăm cu partidele, nu vrem să le subminăm, ci să le ajutăm să evolueze. Nu suntem, ca Iliescu în 1990, contra partidelor. Doamne, iartă-ne, că iarăşi au ajuns nouăzeci la sută din români să îi dea dreptate, rar popor mai nevrednic de libertatea pe care le-ai dat-o.

Măcar de am avea partide, nu doar nişte familii extinse! Pentru că anul acesta, mai mult ca în 2004 sau 2008, asta mă frapează citind sute de biografii compilate de ziariştii de investigaţie ai României Curate, structura de bază a politicii româneşti e familia, mai mult decât oricând.

Ea arată aşa. Tata e şef de consiliu judeţean (sau a fost) şi director executiv al celei mai mari utilităţi din subordinea consiliului judeţean. Când nu e una, e cealaltă, iar pe cealaltă poziţie e ginerele sau finul. Fiul e angajat tot acolo. Fata e pe listă la Cameră, i s-au plătit studiile la LSE şi, cum proastă nu e şi ştie englezeşte, şi-a luat diploma şi acum coboară vârsta medie a listei cu 25 de ani. Avea alte planuri în viaţă ea, mititica, dar, dacă DNA îi anchetează şi tatăl, şi fratele, trebuie să se sacrifice. Cumnatul (sau fratele) conduce vreo deconcentrată, din alea care nu ne controlează, sau chiar poliţia. Soţia e managerul Spitalului Judeţean sau Municipal, plin de datorii, bacterii rezistente la antibiotice şi golit de medici şi asistente, care învaţă limbi străine în gărzi pe rupte şi pleacă tot aşa. Dar, din cauza aripii noi sau a sălii unice de operaţie, aia în care se va transplanta creier votanţilor pe viitor, dna director are aşa un cont excedentar că numai luna asta a împrumutat persoane necunoscute cu un sfert de milion de euro, e drept că alţii au împrumutat-o pe ea cu jumătate, fără scadenţă, bani din care s-au ridicat și reşedinţa familiei de la ţară ce serveşte şi drept sediu secundar al partidului, şi o casă la Breaza, şi una la Neptun, e uimitor ce economic construiesc oamenii când e pentru ei înşişi.

Un judeţ pare să aibă vreo două familii extinse, cu dependenţi cu tot. Nu e ca la Game of Thrones, ci ca în dilema prizonierului varianta de baltă, adică fiecare lasă baltă pe fiecare şi presupune că ăilalţi fac la fel de cum vine ghinionul şi alegerile se pierd. Aşa se face că un pesedist din Buftea e exclus din partid din cauza unei înregistrări în care petrecea alături de şeful PDL, după alegerile prezidenţiale din 2009, alea în care în ţară a câştigat Geoană, iar în diaspora Băsescu, normal să fie dezorientaţi oamenii şi să ajungă la petrecerea care nu trebuie câtă vreme nimeni nu ştia care e aia care trebuie. Se pare că domnul pesedist mersese la acea petrecere pentru a-și negocia reîntoarcerea la ITM, unde era director. Nu e problemă, prinde un loc la aliatul PDL (azi PNL) de atunci, UNPR, şi preia conducerea organizaţiei. În 2016, când UNPR fuzionează cu PMP, devine membru PRU şi candidează pe listele partidului.

Tot ITM-ul, doar nu are cum să îl lase, românul nu poate trăi fără să fie director, ideal la deconcentrată, companie publică sau regie, din alea care subcontractează la firma privată unde e fiul ăl mic. Cele mai simpatice biografii citite de mine încep aşa: la 25 de ani are deja prima firmă înfiinţată în martie şi în iulie primeşte prima încredinţare directă.

Aşa e mai peste tot. Devine greu să separi portretul-robot al familiei politice în criterii de integritate. Criteriile sunt tot acelea din anul 2004, exersate prin zece alegeri de tot felul între timp, adică profit necuvenit din poziţie oficială (contracte cu statul, angajat rude), avere de nejustificat prin raport cu veniturile de bugetar, migrarea de un partid la altul pentru căpătuială (o singură mutare, cât a făcut şi Winston Churchill, o tratăm cu largheţe drept bazată pe conştiinţă; de la trei mutări în sus, conştiinţa oricui ar trebui să îi spună să se ducă acasă, că nu a avut noroc cu politica), cooperarea cu Securitatea, cea veche sau cele noi, pentru că un om politic trebuie să fie civil şi transparent, trimiteri în judecată, condamnare penală, amenzi ANI, Curtea de Conturi, obligaţii mari neachitate la stat sau donaţii la partid mai mult decât câştigă, trafic de influenţă, fraudă academică, comportamente ilegale chiar dacă nesancţionate de vreo instanţă deocamdată, rasism, discriminare.

Puteți comenta textele Alinei Mungiu-Pippidi pe romaniacurata.ro

 

 

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă