A fi sau a nu fi eu însumi

Eu nu îi înţeleg pe cei care scriu comentarii din spatele unor nume fictive. Ce vreţi voi să demonstraţi cu asta? Că sunteţi deştepţi, curajoşi, că aveţi opinii pertinente care merită să fie luate în seamă? Vă spun clar şi răspicat că nu aveţi nimic din toate astea, de vreme ce vă lipseşte curajul răspunderii. Adică să vă daţi numele adevărat. Ascunderea pe după perdea arată caracterele mici, nicidecum pe oamenii capabili să schimbe ceva în ţara asta. Unde, ce e drept, multe ar fi de modificat. Dar dacă nu începem cu noi înşine, şi spunem numai despre alţii că trebuie să fie oneşti, curajoşi, imaginativi, perseverenţi, atunci nu am făcut nimic. Un comentariu sub anonimat seamănă al naibii de mult, în opinia mea, cu scrisorile acelea semnate „un grup de tovarăşi”, de pe vremurile cenuşiului comunism, când cineva se trezea peste noapte pus la zid de nişte delaţiuni abjecte. Nici nu mai conta după aceea dacă cel vizat era sau nu vinovat. Şi atunci despre ce vorbim, azi, când Internetul abundă de anonimi care îşi dau cu părarea?