Lucrările privind instalarea unui „sistem unic” de control al apărării aeriene în Siria vor fi finalizate până la 20 octombrie, dar va dura trei luni pentru a preda personalului sirian folosirea noului echipament care cuprinde 49 de unități – radare, rachete interceptoare, posturi de comandă, lansatoare – a declarat Șoigu.
Pentagonul a anunțat imediat că își pune capabilitățile cibernetice ofensive și defensive la dispoziția NATO, dacă i se va cere, Departamentul de Stat al SUA considerând că trimiterea de către Rusia a sistemelor de apărare aeriană S-300 în Siria duce la o „escaladare serioasă” a situației.
La rândul său, Israelul consideră că Rusia a făcut o mutare ostilă fără precedent, profitând de doborârea avionului militar Il-20 de către antiaeriana lui Bashar al-Assad, Moscova susținând că armata israeliană este responsabiă.
Serviciile secrete ale armatei israeliene raportează că „sistemele unificate de apărare aeriană S-300” din Siria vor fi integrate cu cele din Rusia, nu numai cu baza aeriană Khmeimim din Latakia, ci integrat în propriul sistem de comandă C3, de control și comunicații împotriva unui atac nuclear.
Această mișcare este o schimbare strategică majoră pentru operațiunile americane și israeliene din Siria. C-3 este un comandament nu prea cunoscut de serviciile secrete ale armatelor occidentale, deoarece Moscova a lucrat intens la modificarea și actualizarea unor sisteme în cadrul acestuia în ultimele luni.
Război de uzură împotriva Israelului
Deși sistemele S-300 nu sunt ținte de neatins în Siria pentru avioanele performante ale SUA și Israelului, versiunile actualizate ale radarelor rusești rămân o necunoscută. În plus, informațiile primite pe surse militare arată că aceste sisteme nu vor fi deservite de ofițeri sirieni, ci de ofițeri ruși, ceea ce ar duce la agravarea conflictului, în cazul uciderii acestora.
Atacarea sistemelor S-300 din Siria rămâne însă pe lista opțiunilor, atât timp cât Ministerul rus al Apărării sau Kremlinul au anunțat că acestea vor fi „predate” armatei lui Bashar al-Assad.
Totuși, pentru moment, nu au mai existat atacuri aeriene ale Israelului asupra unor ținte iraniene (obiectivele majore ale Tel Avivului), deși Teheranul a folosit și rachete și drone să atace în Siria aproape de pozițiile americane.
Prin urmare, Moscova a ridicat în mod semnificativ mizele militare dintre Rusia, Israel și Statele Unite în Siria. Se pare că Putin a ales această arenă pentru a testa în mod direct capabilitățile de apărare ale Rusiei împotriva avionului F-22 al Forțelor Aeriene ale SUA și al avionului american F-35 „Adir” din dotarea forțelor israeliene.
Noile măsuri de apărare aeriană și de război electronic pe care Moscova le-a trimis în Siria indică faptul că armata rusă se află într-un război de uzură împotriva Israelului. Aceste sisteme pot fi urmate în viitoarele luni de escadroane de -avioane de luptă avansate rusești.
În multe privințe istoria se repetă, consideră Israelul. În anii 1969-1970, Israelul a luptat împotriva unui război de uzură egiptean, susținut de sovietici, prin închiderea unei zone de securitate de 30 de kilometri în interiorul frontierei egiptene, unde forțele sale aeriene puteau funcționa liber.
Până când Rusia a instalat o linie de rachete SA-3 în jurul barajului Aswan, Cairo și Alexandria. Loviturile aeriene israeliene în adâncime au fost blocate. Moscova a trimis apoi patru escadroane de Mig-21 și cele mai avansate Mig-25. Statele Unite au intervenit și au negociat o încetare a focului ruso-israelian, încheiată în august 1970.
