Referitor la viitorul mod de impozitare a salariilor avem doar speculații bazate pe declarațiile date de domnul ministru de Finanțe, Ionuț Mișa, sau ale ministrului Muncii, Lia Olguța Vasilescu.
Propun să facem un scurt exercițiu, să vedem cam care ar fi efectele acestor modificări legislative despre care se vorbește atât de mult în ultima vreme.
Ultima știre apărută a fost declarația domnului ministru de Finanțe, Ionuț Mișa, cu privire, pe de o parte, la trecerea contribuțiilor sociale ale angajatorului din sarcina acestuia în sarcina angajatului și, pe de altă parte, la acea lege temporară ce ar forța angajatorul să păstreze un „anumit nivel al salariului brut“.
Mișa modifică teoriile economice
Fac abstracție de faptul că este cel puțin ciudat să „impui“ un anumit salariu în mediul privat, fapt inadmisibil într-o econo-mie care se pretinde „liberă“. Cred că, de fapt, în declarația domniei sale, domnul ministru de Finanțe s-a referit la intenția de a „modifica“ puțin teoria economică.
În niciun manual de eco-nomie salariul brut nu include contribuțiile sociale ale angajatorului. Cel puțin până acum. Iar eu înțeleg că, în România, ministrul de Finanțe va da o „lege temporară“ care va redefini noțiunea de salariu brut. De acum, vom învăța că salariul brut include și contribuțiile sociale ale angajatorului.
Va fi o lege temporară într-adevăr, deoarece, după ce toate contribuțiile sociale vor fi în sarcina angajatului, angajatorul nu va mai avea în sarcină nicio contribuție socială. Nu numai că vom putea reveni la teoria economică așa cum este învățată ea în țările cu istorie în acest domeniu, dar vom putea spune că în România angajatorul nu plătește contribuții sociale pentru angajații săi. Super!
Scenariul I: Statul -câștigă, angajatul pierde
Dar care va fi impactul unei astfel de modificări legislative?
Voi prezenta toate cifrele pentru un salariu brut (actual) de 1.000 de lei într-un domeniu în care contribuția de asigurare socială se plătește la cota ei minimă (de 26,5%) și făcând abstracție de orice altă deducere permisă la calculul impozitului pe profit.
Deci acum, la 1.000 lei salariu brut, angajatorul plătește contribuții sociale totale de 228 lei, angajatul plătește contribuții sociale de 165 lei și un impozit de 134 lei. Deci angajatorul cheltuiește 1.228 lei, statul obține 228 + 165 + 134 = 527 lei, iar angajatul rămâne cu 701 lei.
În urma celor două legi prezentate de domnul mi-nistru de Finanțe, salariul brut va deveni 1.228 lei, angajatorul nu va mai avea nicio cheltuială suplimentară, în schimb angajatul va suporta contribuțiile sociale de 39,25%, care la noul salariu brut vor -însemna 39,25% x 1.228 = 482 lei și impozitul pe salariu la noul venit impozabil de 16% x (1.228 – 482) = 119 lei și va rămâne cu 1.228 – 482 – 119 = 627 lei.
Deci statul va primi 482 + 119 = 601 lei, cu 74 lei (aproxi-mativ 14%) mai mult, iar -angajatul va rămâne cu 627 lei, deci cu 74 lei (aproximativ 10%) mai puțin.
Dintr-un condei, cei cărora li s-au promis salarii mai mari le vor avea doar pe hârtie (1.228 față de 1.000 înseamnă o creștere de 23%), căci în mână vor primi cu 10% mai puțini bani.
Bineînțeles, nu ne rămâne decât să sperăm că totuși Ministerul de Finanțe va veni cu soluții mai bune pentru noi toți.
Scenariul II: Varianta reducerii CAS
Am putea să ne amintim de propunerea legislativă din luna aprilie a acestui an, de reducere cu 5% a cotei totale de CAS.
Dacă această propunere ar fi adoptată și de Camera Deputaților și dacă ea ar fi promulgată și de preșe-dintele României și publicată în Monitorul Oficial, atunci calculele noastre s-ar schimba.
În acest caz, la un (nou) salariu brut de 1.228 lei, angajatul va suporta contribuții sociale de 34,25% x 1.228 = 421 lei și un impozit pe salariu de 16% x (1.228 – 421) = 129 lei, deci va rămâne în mână cu 1.228 – 421 – 129 = 678 lei.
În acest scenariu, pierderea angajatului va fi ceva mai mică, doar de 701 – 678 = 23 lei (aproximativ 3%) și tot statul va câștiga, dar de data asta ceva mai puțin, doar 23 lei (care vor repre-zenta o creștere de aproximativ 4%).
În plus, nu trebuie să uităm că aceasta este o propunere legislativă care zace în Senat de 4 luni și care este dificil să credem că va trece mai departe tocmai pentru că aceasta presupune un deficit bugetar și mai mare. Or, noi toți știm că Guvernul caută cu disperare soluții pentru scăderea deficitului bugetar, nu pentru creșterea acestuia.
Scenariul III: Varianta reducerii ratei de -impozitare
Un scenariu foarte optimist ar fi să luăm în consi-derare propunerea doamnei Lia Olguța Vasilescu, aceea de reducere a ratei de impozitare de la 16% la 10%.
În acest caz, angajatul nostru care ar avea salariul brut (nou) de 1.228 lei ar suporta contribuțiile sociale (să sperăm, cele diminuate) de 421 lei și ar plăti un impozit pe venit de doar 10% x (1.228 – 421) = 81 lei. Prin urmare, dacă toate scenariile bune s-ar realiza (și nu numai cele triste), angajatul ar rămâne cu 1.228 – 421 – 81 = 726 lei, cu 25 lei mai mult decât ar avea acum (ceea ce ar însemna o creștere aproximativă de 4%), iar statul ar primi doar 502 lei, cu 25 lei mai puțin, ceea ce ar însemna o pierdere aproximativă de 5%.
Dar să nu uităm că acest lucru este posibil doar dacă odată cu scenariile „triste“ se realizează și scenariile „bune“ în forma lor cea mai optimistă. Acest lucru este puțin credibil în condițiile actuale.
Scenariul IV: Contribuții sociale pentru toate veniturile
Un alt scenariu, care pare cel mai „corect“, este vehiculat de unii consultanți fiscali care spun că intenția Ministerului de Finanțe este ca odată cu acea „forțată“ redefinire și blocare temporară a salariului brut să se modifice și cotele asigurărilor sociale obligatorii și ale impozitului pe venit astfel încât nici veni-tul net al angajatului să nu se schimbe. Dacă acest scenariu s-ar întâmpla, atunci am avea un real pas înainte către creșterea gradului de transparență (pentru că, într-adevăr, fiecare angajat ar putea să vadă suma totală a contribuțiilor sociale pe care le plătește). În plus, nimeni nu ar pierde și nimeni nu ar câștiga nimic.
Totuși, ceea ce observ cu îngrijorare este faptul că trecerea tuturor contribuțiilor sociale în sarcina individului, împreună cu intenția legislativă declarată de doamna Lia Olguța Vasilescu, de a cumula toate veniturile fiecărui individ într-o singură declarație, ar facilita următorul pas, acela de a calcula contribuțiile sociale la venitul total (care poate să includă, pe lângă salariu, și venituri din investiții, din închirieri etc.) și atunci iarăși ar pierde contribuabilul. Dar poate acesta este doar un vis urât alimentat de atâtea scenarii care se vehiculează.
