Curs valutar: €4.6321 $3.9175 £5.2408

Producția-record de 7,2 milioane tone a fost atinsă în regimul comunist. Restructurarea unui colos cu picioare de lut

La SIDEX au fost investite 350 milioane de euro în modernizări, dar sunt închise fluxurile cu tehnologii din anii ’60-’70, care ar produce în pagubă, cu costuri energetice foarte mari.

Share

Ticu Ciobotaru 0 comentarii

Actualizat: 15.10.2016 - 09:57

La SIDEX au fost investite 350 milioane de euro în modernizări, dar sunt închise fluxurile cu tehnologii din anii ’60-’70, care ar produce în pagubă, cu costuri energetice foarte mari.

SIDEX-ul a fost una dintre legendele industriei româneşti a anilor ’80, una dintre cele mai mari platforme industriale din țară, care în 1989 avea 40.000 de salariați. Construirea combinatului de la Galați a început în 1960, iar vârful de producţie a fost de 7,2 milioane tone de oțel, în principal pentru piața CAER. Au fost ani în care exporturile combinatului se cifrau la un miliard de dolari. Declinul a început în decembrie ’89, când a dispărut CAER. În 1990 producția a scăzut la doar 2 mi­lioane de tone, cât este și astăzi. S-ar putea spune că asta este dimensiunea SIDEX-ului ca afacere într-o economie de piață, fără comenzi de stat. În anii ’90 combinatul a fost căpușat de firmele clientelei politice; în consecință, în 2000 erau înregistrate pierderi de un milion de dolari pe zi. Fostul premier Petre Roman chiar a numit ­SIDEX-ul „uriașul cu picioare de lut“. După ce, în 2001, uzina a fost preluată de LNM Holdings/ISPAT, actualmente ArcelorMittal, în numai jumătate de an a trecut pe profit. Cum echipamentele din anii ’60-’70 erau depășite și cum cererea pieței nu justifică realizarea unor noi furnale și laminoare, combinatul este restructurat tehnologic, iar producția – adaptată la piață.

Detonare controlată a unui turn

În weekend-ul trecut a fost detonată controlat Fabrica de var nr. 2. Operațiunea a fost spectaculoasă, pentru că era o construcție cât un bloc cu zece etaje. După ce vineri a fost demolat turnul de alimentare, sâmbătă după-amiază operaţiunea a fost finalizată prin demolarea turnului de sortare şi expediţie var. În 2013 și 2014 au fost demolate furnalele nr. 1, nr. 2 și nr. 6. Primul fusese inaugurat în 1968, iar cel de-al doilea a fost pus în funcțiune în 1969 şi a fost operaţional 39 de ani. În prezent mai funcţionează doar Furnalul nr. 5.  Furnalele 3 și 4 sunt în conservare și, dacă ar fi pornite, ar mai produce 2 milioane de tone. Dar nivelul actual al producţiei, dictat de cererea pieţei, e acoperit de un singur furnal, retehnologizat prin investiţii de 100 milioane euro.

La momentul începerii restructurării, administraţia ArcelorMittal a prezentat situaţia fluxurilor din combinat, unele dintre ele fiind depăşite din punct de vedere tehnologic şi al consumurilor energetice. Cele trei fluxuri ale combinatului erau de tehnologii diferite. Astfel, tehnologia de elaborare a oţelului era la Oţelăria nr. 2 similară cu cea de la Oţelăria nr. 1, tipul de turnare era în lingou, dar nicăieri nu se mai foloseşte acest procedeu pentru că este o tehnologie cu consumuri enorme. Oţelăria nr. 2, Oţelăria Electrică şi Slebing-ul au fost primele devenite inutile pentru combinat, din cauza tehnologiei depăşite, şi primele introduse pe lista de desfiinţare. Maşina de Aglomerare (MA) nr. 7, construită în 1984 pentru Furnalul nr. 6, oprit în urma unei avarii, a fost la rândul ei oprită. La fel s-a întâmplat cu Uzina Cocso-Chimică (UCC) nr. 2, pentru fluxul cu Furnalul nr. 6 şi MA nr. 7. Pentru menţinerea acestui flux trebuia reconstruit din temelii Furnalul nr. 6, care nu mai putea fi reparat. Dar cum cererea pieței nu ar justifica investiția, fluxul a fost închis. 

Laminoarele care nu mai funcţionează

După ce board-ul ArcelorMittal a hotărât că e mai eficient să importe cocs de la un combinat din Polonia decât să-l producă la Galaţi, UCC nr. 1 a fost oprită, iar UCC nr. 2 e în curs de desfiinţare. Din cele trei oţelării, mai funcţionează Oţelăria nr. 1 şi Turnarea Continuă (TC) nr. 1. Oţelăria nr. 3 şi TC nr. 3 sunt oprite, iar Oţelăria nr. 2, Oţelăria Electrică şi Slebing-ul au fost desfiinţate. Din şase laminoare, mai funcţionează patru: Laminorul de Tablă Groasă (LTG) nr. 2, Laminorul de Benzi la Cald, Laminorul de Benzi la Rece şi Zincarea. LTG nr. 1 este pornit la nevoie, iar laminorul de ţagle este oprit. În total, ArcelorMittal a investit 350 milioane de euro în retehnologizarea și modernizarea unor echipamente care mai corespundeau actualelor tehnologii de producere a oțelului. Dar, implacabil, a trebuit să se renunțe la tehnologiile din anii ’70.

Cel mai mare din Europa

Nivelul actual al producţiei, dictat de cererea pieţei, e acoperit de Furnalul nr. 5. Acesta era, la momentul punerii în funcțiune, cel mai mare furnal operațional din Europa. Are un volum de 2.400 mc şi o capacitate de 5.500 tone pe zi. A fost construit în perioada 1975-1978 și a presupus săpături de 13 milioane mc de pământ, 2.800 mc de piloți, turnarea a 142.000 mc de betoane, construirea a 12 km cale ferată, ridicarea unor construcții în greutate totală de 22.800 tone și montarea a 14.500 tone de utilaje. Furnalul are 1.500 mc de zidărie refractară, 2.500 km de cabluri electrice și 79 km de conducte tehnologice. În fiecare schimb, la Furnalul nr. 5 lucrează 70 de siderurgiști. A fost modernizat prin investiții de 80 milioane de euro, fiind introdus și un sistem de urmărire pe calculator a funcționării instalațiilor.

Istorie

Cea mai mare producție a combinatului s-a înregistrat în 1989, când chiar Ceaușescu a venit la Galați pentru a serba propagandistic producția-record de 10 milioane de tone. Evident, producția era mai mică, de numai 7.263.000 tone de oțel, dar aceea fost totuși

producția-record a SIDEX-ului. După 1990 au scăzut constant atât producția, cât și capacitățile de producție. De la 10,26 milioane tone în 1993, capacitățile de producție au scăzut la 4,25 milioane tone în 2002. În 1990, după dispariția CAER, producția a scăzut la 2 milioane de tone. În primul an după privatizarea SIDEX-ului, în 2002, producția de oțel a fost de 4.513.000 tone. Era un nivel care asigura profitabilitatea.

Dumpingul combinatelor din China

În 2009, an de criză pe piața oțelului, producția a scăzut la 1,9 milioane de tone. În 2012 și 2013, producțiile au fost de 1,6-1,7 milioane de tone. În 2015, când s-a înregistrat un reviriment pe piața oțelului, combinatul ArcelorMittal, asemenea celorlalte companii siderurgice din Europa, s-a confruntat cu dumpingul practicat de combinatele din China. Momentul a fost depășit prin măsuri luate la nivelul Comisiei Europene, iar combinatul a atins anul trecut un nivel al producției de 2 milioane de tone. Același nivel al producției a fost înregistrat în 1990, 2009 și 2015. Se pare că acesta este nivelul pe care și-l permite combinatul de la Galați în economia de piață. Legenda SIDEX-ului cu producția-record de 7 milioane tone dispare. În locul ei rămâne actualul combinat ArcelorMittal, care este pe lista scurtă a primilor 10 contributori la PIB și a primelor 10 companii exportatoare din România.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...
Loading...