Tribunalul Bucureşti a decis ieşirea Hidroelectrica din insolvenţă, a declarat administratorul judiciar al companiei, Remus Borza. "Decizia nu este definitivă, dar este executorie", a precizat acesta. Care sunt însă provocările şi capcanele prin care trebuie să treacă acum compania care teoretic oferă cea mai ieftină energie de pe piaţă?
Statutul companiei prevede existenţa unui sistem de conducere dualist, cu un comitet director şi cu un consiliu de supraveghere. Ambele trebuie să fie independente şi foarte credibile, ori aici este prima problemă a Hidroelectrica.
Hidroelectrica nu are în prezent un consiliu de supraveghere independent selectat, iar acest lucru ar putea genera riscuri semnificative pentru companie în viitorul apropiat, a declarat Greg Konieczny, manager de portofoliu al Fondului Proprietatea.
Aserţiunea expertului a fost confirmată de ministrul Energiei, Vlad Grigorescu, care a spus că următoarea etapă, în ceea ce priveşte Hidroelectrica, este selecţia unui consiliu de supraveghere profesionist şi integru, „care să dea companiei o viziune strategică şi care să sprijine dezvoltarea şi modernizarea capacităţilor de producţie şi creşterea eficienţei economice”.
Acum, compania revine pe structura de guvernare corporativă avută anterior, au declarat „României libere” surse experte. Tradiţional, Hidroelectrica era considerată cea mai rentabilă companiei ce producea energiede pe piaţa românească, pentru că energia hidro, după amortizarea costurilor de construcţie ale hidrocentralelor, este, aşa cum e consacrat public, cea mai ieftină.
Dar Hidroelectrica, atunci când a fost declarată în insolvenţă în anul 2012, din cauza contractelor cu aşa-zişii „băieţi deştepţi”, avea, la declanşarea procedurii de insolvenţă, prejudicii de 1,1 miliarde de euro, „din cauza duratei foarte mari a contractelor, de peste 10 ani, şi a caracterului vag şi general al prevederilor contractuale, care nu permiteau încetarea contractelor, în ipoteza neajungerii la un acord privind preţul energiei, corelat cu evoluţia preţului pe piaţa concurenţială”, aşa cum explica administratorul judiciar.
Prin „băieţi deştepţi”, se înţelege, în cazul Hidroelectrica, un grup de companii: Energy Holding, Alpiq Romindustries, Alpiq Romenergie, Energy Financing Team, Alro Slatina, ArcelorMittal Galaţi, Electromagnetica, Electrocarbon, Euro-Pec, Elsid şi Luxten.
Singura soluţie posibilă rezilierea acestor contracte a fost punerea companiei în insolvenţă. „Cu unele companii această soluţie a reuşit, cu altele nu, dar compania nu mai este captivă acestor contracte pe termen lung”, au explicat „României libere” experţi bine documentaţi.
În acest moment, Hidroelectrica iese pe piaţa liberă a energiei. Bursa românească a energiei se numeşte OPCOM şi Hidroelectrica este un actor foarte activ aici. De asemenea, au declarat „României libere” aceiaşi experţi, compania poate să încheie şi contracte bilaterale.
Care este aşadar diferenţa dintre ce face acum Hidroelectrica încheind contractele bilaterale şi vechea structură de contracte pe termen lung, cu „băieţii deştepţi”? Hidroelectrica poate să încheie astfel de contracte cu aşa-numiţii, în piaţa energiei, furnizori de energie, care negociază de regulă cu distribuitorii de energie.
Aşadar, există un lanţ comercial în piaţă, format din actori specializaţi pe diferite segmente de activitate. Sunt producătorii, precum Hidroelectrica, Nuclearelectrica etc.. Urmează apoi transportatorii, care fac transportul energiei de la producători, furnizorii şi distribuitorii de energie. Distribuitorii lucrează şi pe lanţul de retail, adică face două lucruri: distribuţie şi comercializarea la clienţi, adică vânzarea directă la consumatori.
„Băieţii deştepţi” aveau chiar ei posibilitatea să încheie contracte cu distribuitorii de energie, dar şi cu consumatorii industriali, gen SIDEX Galaţi sau ALRO Slatina. Cât timp preţul în piaţă a fost mai ridicat, iar ei vindeau la un preţ mai scăzut, sub preţul care era în piaţă, a ieşit în dezavantaj Hidroelectrica şi astfel s-a constituit prejudiciul estimat, au explicat sursele experte „României libere”.
Când preţul la electricitate a scăzut, „băieţii deştepţi” trebuiau să se descurce, pentru că Hidroelectrica nu mai era în pierdere, însă nici ei nu mai puteau să facă profit. Acum, avantajul companiei este că, cu un management inteligent şi profesionist, poate să negocieze preţul pe piaţă, în funcţie de cum evoluează acesta.
Un megawatt-oră, în prezent, este în jur de 30 de euro, ceea ce este foarte puţin şi aceasta este o altă mare provocare pentru Hidroelectrica. Preţul a scăzut de la 55 de euro. În general, preţul energiei este foarte scăzut şi toate companiile energetice, dar în primul rând cele petroliere, au mari probleme cu formarea profitului.
