Firmele vor plăti contribuţii sociale la fel ca în cazul salariilor pentru activităţile independente ale personalului care are şi contract de muncă cu aceeaşi societate, precum şi în cazul activităţilor declarate independente unde există clauză de exlusivitate, potrivit unui proiect al Finanţelor, scrie Mediafax.
“În cazul în care între plătitorul de venit şi persoana fizică există încheiat un contract individual de muncă, precum şi un contract/raport juridic pe baza căruia se desfăşoară o activitate independentă aceasta va fi reconsiderată de către autorităţile fiscale ca activitate dependentă”, se arată într-un proiect de ordonanţă pentru modificarea Codului Fiscal.
Contactaţi de MEDIAFAX, reprezentanţii ANAF au precizat că reconsiderarea se va face şi în cazul în care contractul individual de muncă este încheiat cu o firmă, iar contractul pe baza căruia se desfăşoară activitatea independentă se derulează cu o altă companie din grup, dacă este vorba despre activităţi similare.
“Dacă sunt aceleaşi activităţi, atunci acţiunea trebuie tratată unitar, indiferent dacă un contract este pe o firmă, iar celălalt pe alta”, a spus un oficial al ANAF.
Proiectul de act normativ nu prezintă explicit o astfel de situaţie.
În document este introdusă o nouă condiţie pentru ca o activitate să fie considerată independentă, şi anume ca beneficiarul să poată desfăşura activitatea concomitent pentru mai mulţi plătitori.
Astfel, în cazul contractelor privind activităţi independente, plătitorul nu mai poate solicita exclusivitate, întrucât Fiscul va reconsidera activitatea ca fiind dependentă.
Ministerul Finanţelor a modificat şi criteriile care definesc preponderent existenţa unei activităţi independete incluzând în primul rând riscul pe care şi-l asumă contribuabilul.
De asemenea, o persoană care desfăşoară activităţi independente trebuie să dispună de libera alegere a desfăşurării activităţii, a programului de lucru şi a locului în care se derulează. În acelaşi timp, activitatea se va putea desfăşura nu numai direct de către beneficiar, ci şi cu personalul angajat de contribuabil.
Potrivit Codului Fiscal în vigoare, orice activitate poate fi reconsiderată ca activitate dependentă dacă beneficiarul de venit se află într-o relaţie de subordonare faţă de plătitorul de venit, respectiv organele de conducere ale plătitorului de venit, şi respectă condiţiile de muncă impuse de acesta, cum ar fi atribuţiile ce îi revin şi modul de îndeplinire a acestora, locul desfăşurării activităţii, programul de lucru.
O altă condiţie este ca în prestarea activităţii, beneficiarul de venit să folosească exclusiv baza materială a plătitorului de venit, respectiv spaţii cu înzestrare corespunzătoare, echipament special de lucru sau de protecţie, unelte de muncă sau altele asemenea şi contribuie cu prestaţia fizică sau cu capacitatea intelectuală, nu şi cu capitalul propriu.
A treia condiţie este ca plătitorul de venit să suporte în interesul desfăşurării activităţii cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizaţia de delegare-detaşare în ţară şi în străinătate, precum şi alte cheltuieli de această natură.
Ultima condiţie stabileşte că plătitorul de venit suportă indemnizaţia de concediu de odihnă şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, în contul beneficiarului de venit.
Pentru ca o activitate să fie considerată dependentă potrivit legii, doar una dintre cele patru condiţii trebuie îndeplinită.
O activitate activitate dependentă reprezintă orice activitate desfăşurată de o persoană fizică într-o relaţie de angajare.
În cazul reconsiderării unei activităţi independente ca fiind activitate dependentă, venitul realizat este considerat venit asimilat salariului şi este supus regulilor de impunere potrivit prevederilor din Codul Fiscal referitoare la venituri din salarii şi impozitul pe venit, precum şi prevederilor referitoare la activităţi dependente de la contribuţii sociale obligatorii.
Impozitul pe venit şi contribuţiile sociale obligatorii vor fi recalculate şi virate conform prevederilor Codului de procedură fiscală, fiind datorate solidar de către plătitorul şi beneficiarul de venit.
Potrivit Fiscului, veniturile din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală provin din brevete de invenţie, desene şi modele, mostre, mărci de fabrică şi de comerţ, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor sau drepturi conexe dreptului de autor.
Persoanele fizice care obţin venituri de peste 119.000 lei anual din drepturi de proprietate intelectuală ca urmare a unor activităţi independente sunt obligate să plătească TVA.
