Unii dintre deţinuţii politici din orăşelul ardelenesc au salvat, cu riscuri enorme, aproape 100 de săbii de paradă.
Un episod semnificativ al rezistenţei anticomuniste s-a derulat în spatele zidurilor închisorii de maximă siguranţă din Aiud. Este vorba de o acţiune cu valoare de simbol, deoarece a împiedicat distrugerea fizică a unor simboluri extrem de valoroase din patrimoniul material al Armatei Regale Române. Este vorba de săbii care au fost înmânate de monarhii României, inclusiv de actualul Rege, Majestatea Sa, Regele Mihai I, unor generali sau ofiţeri superiori, cu ocazia unor acte de bravură ori a unor ceremonii precum înaintările în grad. Aceste săbii au o valoare simbolică deosebită. Pe de o parte, ele au semnificat relaţia specială dintre ofiţerii astfel răsplătiţi şi suveranul lor, iar gestul prin care ei primeau acest simbol militar al onoarei şi curajului continuă tradiţia cavalerească instituită încă din Evul Mediu.
Drept urmare, după arestarea celor mai capabili şi mai valoroşi ofiţeri şi generali ai Armatei Regale Române, comuniştii au decis să distrugă şi simbolurile onoarei militare pe care le aveau aceştia, de la decoraţii şi medalii până la săbii. Potrivit arheologului Gheor-ghe Petrov, de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) şi de la Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei din Cluj, la Aiud au fost aduse în total 12 căruţe încărcate cu săbii. “Din mărturiile unor contemporani, la Aiud au fost aduse până în anul 1956 un număr de 12 căruţe cu săbii, care au fost depozitate într-o magazie. În vara anului 1957, 8 căruţe pline cu săbii au fost scoase din acea magazie, fiind transportate şi descărcate lângă atelierul de forjă al fabricii din interiorul penitenciarului. Acestea trebuiau să treacă prin nişte operaţiuni tehnice care prevedeau demontarea mânerelor şi gărzilor, debitarea lamelor, apoi prelucrarea acestora prin forjare în vederea realizării unor produse finite; bucăţile din lame care nu mai puteau fi folosite erau trimise la topit, iar oţelul obţinut era întrebuinţat la turnătorie pentru îmbunătăţirea calităţii fontei care se producea acolo”, a spus istoricul Gheorghe Petrov.
El a adăugat că “în acel timp, la forjă lucrau numai deţinuţi cu condamnări politice, iar activitatea se desfăşura într-un singur schimb pe zi. Unul dintre aceştia, profesorul Gheorghe Popescu-Vâlcea (n. 1912 – d. 1998), originar din com. Copăceni, jud. Vâlcea, a realizat că prin distrugerea acestor săbii, care reprezentau adevărate valori şi simboluri naţionale, comuniştii săvârşeau un sacrilegiu. Ca urmare, în înţelegere cu alţi doi deţinuţi de încredere, Popa Savu (n. 1928 – d. 1999) din Ocna Sibiului şi Martău Gheorghe (n.1922 – d.?), originar din zona Tg. Jiu, au plănuit împreună să salveze o parte din aceste săbii, alegându-le însă pe cele mai deosebite, care posedau diferite inscripţii şi reprezentări heraldice gravate sau reliefate. Astfel au sortat circa 60 de săbii, majoritatea acestora fiind în stare fragmentară, pe care în cursul lunii septembrie 1957, într-un moment al unei zile, le-au îngropat în două şanţuri săpate în interiorul forjei. Spre sfârşitul anului 1960, înainte de Crăciun, la atelierul de forjă au mai fost aduse încă patru căruţe încărcate cu săbii pentru a fi şi acestea distruse. Dintre cei care participaseră în urmă cu trei ani la prima operaţiune de ascundere, atunci mai lucra la forjă doar Popa Savu. Acesta, împreună cu un alt deţinut politic, Tiberiu Hentea (n. 1920 – d. 1999), originar din Sibiu, au reuşit să aleagă peste 30 de săbii care li s-au părut lor a fi mai deosebite, şi apoi să le îngroape în apropierea locului unde fuseseră ascunse, în 1957, celelalte săbii”, mai spus Gheorghe Petrov.
Acţiune de restituire a memoriei
În acest context, conducerea IICCMER a decis să finanţeze o acţiune de cercetare în interiorul forjei, realizată de echipa compusă din vânătorii de securişti Marius Oprea, Gheorghe Petrov, Paul Scrobotă şi Horaţiu Groza. Acţiunea IICCMER a fost sprijinită de Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca, precum şi de muzeele din Aiud şi din Turda, precum şi de Primăria Aiud, Penitenciarul Aiud şi Întreprinderea de Metalurgie Prelucrătoare Aiud. Ei au efectuat o primă serie de săpături în căutarea preţioaselor însemne ale curajului militarilor.
Ele vor fi reluate în curând. “Mulţi vorbesc că, în anul 1973, când a fost realizată o nouă hală, săbiile ar fi fost deschise şi ar fi dispărut. Din informaţiile oferite de foşti angajaţi ai Securităţii care răspundeau de Penitenciarul Aiud rezultă faptul că săbiile sunt acolo”, a spus Gheorghe Petrov, care a precizat că săpăturile vor fi luate la primăvară.
