Localitatea Costeşti doreşte să devină staţiune balneară, la 126 de ani de la descoperirea primelor ape minerale şi de la realizarea primului pavilion balnear. În timpul lui Carol I, localitatea vâlceană urma să fie declarată staţiune balneară, informează Agerpres.
Potrivit autorităţilor din Vâlcea, Costeşti se bucură de un patrimoniu la fel de mare ca al staţiunii Călimăneşti. În aceste condiţii, are toate atuurile pentru a primi respectiva distincţie, atât prin zestrea ecleziastică, cât şi prin monumentele naturale din Parcul Naţional Buila Vânturiţa, aerul ozonat şi potenţialul balnear.
“Aşadar nu doar izvoarele sulfuroase, care au determinat Casa Regală să ofere distincţia de localitate în curs de a deveni staţiune, ci şi cele patru mănăstiri, Cheile Bistriţei, zecile de peşteri, calitatea aerului, trovanţii, Muzeul Bălintescu, arhitectura caselor, bisericile de lemn, un uriaş bazin turistic pe care Costeştiul îl poate valorifica în sensul devenirii a şaptea staţiune a judeţului Vâlcea. Noi lucrăm la documentaţie, la PUG, unde suntem sprijiniţi de arhitecţi din Franţa”, a declarat primarul Toma Peştereanu.
Pe teritoriul localităţii Costeşti a fost identificat, la finele secolului al XIX-lea, un bogat zăcământ de izvoare sulfuroase şi au început demersurile pentru ridicarea unui pavilion balnear. Totodată, Costeştiul a primit titulatura de localitate în curs de atestare ca staţiune, dar ulterior a început războiul, lucrurile au stagnat, iar după anii ’50 ideea a dispărut din planurile noilor autorităţi.
Localitatea vâlceană, considerată de specialiştii în turism şi patrimoniu drept un muzeu în aer liber, cuprinde patru mănăstiri – Bistriţa, Arnota, Peri şi Păpuşa, mai multe biserici de lemn, cheile Bistriţei, muzeul Trovanţilor, Muzeul Bălintescu, 10 unităţi turistice, din care un complex hotelier.
