Fostul preşedinte francez Nicolas Sarkozy a organizat joi o reuniune publică la Lambersart, în Nord, periferia „burgheză“ a oraşului Lille, pentru a marca „întoarcerea la popor“, după ce vinerea trecută a anunţat că va candida la preşedinţia UMP pentru „a schimba tot“ şi a-şi scoate compatrioţii din disperare. Şi, dincolo de şefia UMP, Sarkozy vizează din nou Palatul Élysée, spre disperarea multor politicieni.
Sarkozy (59 ani) şi-a explicat revenirea în politică pentru a lupta contra ascensiunii Frontului Naţional în Franţa şi a subliniat că respinge calea „umilinţei şi izolării“ în care ar intra Franţa dacă Marine Le Pen ar ajunge la putere. Dacă şefa FN este nemulţumită de reintrarea în scenă a lui Sarkozy, nici Holande şi nici socialiştii nu sunt mai fericiţi. Dar, apele nu sunt liniştite în UMP, dreapta.
Ostilităţile sunt deschise la dreapta în optica prezidenţialelor din 2017. Două zile după ce şi-a anunţat întoarcerea, Sarkozy a intrat în ofensivă şi la televiziune şi-a expus strategia pentru a se impune în faţa principalilor săi rivali de pe drumul spre Élysée. „Vreau să schimb numele partidului, să pun în funcţiune o nouă organizaţie, să instalez o schimbare şi să determin revenirea aderenţilor şi donatorilor pentru a redresa conturile“. „Dacă reuşesc această nouă formaţiune, Allain Juppe şi François Fillon nu vor mai putea să mă vâneze.“
Strategia lui Sarkozy este clară. După ce şi-a anunţat candidatura la preşedinţia UMP, vrea să declanşeze o dinamică în jurul propriei persoane în speranţa că va dărâma totul în drumul său, asemenea unui compresor, scrie media franceză. Metoda sa, folosită deja în trecut, cea de a crea un val de ralieri în favoarea sa pentru izolarea rivalilor, ocupă terenul mediatic şi se plasează în centrul dezbaterilor politice. Deşi Sarkozy pare sigur că va câştiga alegerile pentru şefia UMP, la 29 noiembrie în faţa lui Bruno Le Maire şi Herve Mariton, fostul preşedinte vrea să facă o campanie de „2.000%“ şi să efectueze „un maximum de deplasări“ pentru a întrece concurenţii săi – atât cei pentru conducerea UMP, dar şi pe Alain Juppe şi François Fillon, cu care se va întrece în bătălia pentru alegerile prezidenţiale din 2017. Juppe şi Fillon au răspuns atacurilor lui Sarkozy, care s-a poziţionat deja ca omul providenţial pentru a-şi justifica reîntoarcerea. În ultimii ani, Sarkozy a făcut obiectul mai multor anchete juridice pentru implicare în diverse afaceri – cea din Karachi şi a banilor primiţi de la fostul lider libian Muammar Gadhafi pentru campania sa prezidenţială, cea privind „Air cocaine“, a conturilor oculte ale UMP sau scandalul Pygmalion.
Potrivit Liberation, în 2012, fostul preşedinte a dorit să abandoneze politica pentru a intra în lumea afacerilor şi să „câştige bani“. A început imediat să facă demersuri pe lângă emiri şi miliardari din Qatar, Abu Dhabi şi în America de Nord pentru a finanţa „Columbia“, un proiect de fond de investiţii pregătit cu Stephane Courbit, un om de afaceri care a făcut avere în tele-realite, pariuri on-line, hoteluri şi energie. Povestea a început în toamna anului 2012. Ideea a venit de la Alain Mine, consilier şi om de influenţă pe lângă mari patroni, şi de la Stephane Courbit, care considera că „Sarkozy ar fi un om de afaceri ideal cu forţa sa de convingere şi carnetul de adrese“. Propunerea l-a tentat pe Sarkozy. În proiect, fondul urma să aibă baza în Luxemburg şi Londra, apoi „mici birouri“ la Paris şi Madrid, iar Sarkozy şi asociaţii urmau să fie remuneraţi în funcţie de beneficii. Sarkozy urma să fie „locomotiva“, „şeful gondolei“, cu misiunea de a atrage marile averi şi fondurile suverane pentru a-i încredinţa banii lor. „Columbia“ spera să gestioneze între 500 milioane şi un miliard euro. Fostul preşedinte viza practic emiratul Qatar, fiind apropiat de emirul Hamad ben Khalifa al Thani. Negocierile progresau şi fondul qatariot era pregătit să investească 200 milioane euro, arată Liberation. Scrisoarea de intenţie a fost semnată de Sarkozy cu fondul suveran Qatar Investment Authority (QIA). Nu este sigur că el abandonase ideea reîntoarcerii în politică şi publicaţia franceză se întreabă dacă „emirul a dorit să cumpere un fost preşedinte francez cu speranţa că va reveni“. Sarkozy şi-a înmulţit contactele – patronul Goldman Sachs, la New York, miliardarul canadian şi amic, Paul Desmarais etc. dar totul s-a răsucit în februarie 2013, când Stephane Courbit a fost inculpat pentru escrocherie şi primire de bunuri în afacerea Bettencourt. Proiectul Columbia s-a prăbuşit, iar Sarkozy s-a răsucit brusc. La 7 martie, „Valeurs actuelles“ publica primele confidenţe ale fostului preşedinte, care anunţa că, probabil, va fi „obligat“ să revină în politică: „Nu pentru că doreşte, ci din datorie“.
