Un deţinut din Marea Britanie va avea copii din spatele gratiilor, în baza respectării drepturilor omului. Cererea bărbatului a fost aprobată de Secretarul de Justiţie şi a iscat multe discuţii contradictorii.
Acesta este al doilea caz rezolvat în favoarea deţinuţilor. Spărgătorul Wayne Bishop a fost eliberat din închisoare săptămâna trecută, ca să aibă grijă de copiii lui, notează publicaţia Daily Mail, în ediţia electronică. Cele două cereri au fost aprobate de Secretarul de Justiţie Kenneth Clarke.
Deţinuţii invocă articolul 8 din Declaraţia Drepturilor Omului, care stipulează că orice om are dreptul de a avea o familie. Ceea ce îi supără foarte mult pe oameni este că tratamentul de fertilizare- care costă până la 2.000 lire– solicitat de deţinut ar putea fi plătit de Serviciul Naţional de Sănătate (NHS).
Cele două cazuri încurajează deţinuţii care sunt părinţi să-şi ceară eliberarea, în ciuda faptelor săvârşite, spunea aseară un parlamentar conservator, citat de Daily Mail.
Philip Davies atrăgea atenţia că aceste cazuri ar putea determina apariţia unui număr mare de cereri de eliberare permanantă, invocând respectarea drepturilor omului.
În plus, parlamentarul britanic a atras atenţia că oamenii s-au săturat să vadă cum deţinuţilor li se repetă sus şi tare că trebuie respectate drepturile omului, ca şi când drepturile celor încarceraţi sunt mai presus decât ale celorlalţi oameni.
“Scopul privării de libertate este că nu te mai bucuri de aceleaşi drepturi precum cei de afară. Care mai e sensul închiderii unui om, cu politicieni ca Ken Clarke, vrea să le dea înapoi toate drepturile?”, a spus Philip Davies.
În 2007, criminalul Kirk Dickson şi-a câştigat dreptul să devină tată prin inseminare artificială, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Miniştrii britanici s-au opus, argumentând că pierderea dreptului de a avea copii este o consecinţă firească a privării de libertate, iar dacă le permiţi deţinuţilor să aibă copii în detenţie, oamenii îşi vor pierde încrederea în sistemul penitenciarelor.
În plus, ei au arătat că un copil care creşte fără tată va suferi extrem de mult.
De patru ani, nici un alt deţinut nu a reuşit să aplice şi să primească permisiunea pentru a fi tată prin fertilizare in vitro.
Totuşi, anul acesta, unui deţinut i s-a permis să aibă copii, iar încă cinci dosare sunt analizate de Secretarul de Justiţie.
Prizonierii trebuie găzduiţi în regimuri decente, să aibă acces la serviciile de sănătate de bază, însă să nu li se ofere condiţii speciale şi tratamente scumpe, a subliniat şeful departamentului pentru crime şi justiţie de la think tank-ul Policy Exchange.
“Viaţa personală şi de familie sunt, prin definiţie, compromise de închisoare, ca şi alte drepturi- cum este cel la vot. Închisoarea este cea mai serioasă pedeapsă socială şi trebuie să fie protejată de ceea ce se transformă în industria drepturilor omului”, a arătat şeful de la Policy Exchange, Blair Gibbs.
“Care mai e sensul de a fi închis, dacă au aceleaşi drepturi cu ceilalţi?”, se întreba un alt parlamentar conservator, Douglas Carswell.
“Este uimitor că lui Ken Clarke (secretarul de Justiţie) i se pare firesc să ajute un criminal condamnat să aibă copii din închisoare, când alte familii îşi plâng morţii”, a subliniat Neil Atkinson, de la Asociaţia Naţională a Victimelor, citat de publicaţia britanică.
Pe de altă parte, un purtător de cuvânt al Ministerului britanic de Justiţie a arătat că prizonierii au dreptul să aplice pentru inseminarea artificială, iar Secretarul de Stat aprobă sau refuză cererea, în funcţie de informaţiile pe care le are despre deţinut. Totuşi, ministerul nu va oferi fonduri pentru tratament, a mai precizat purtătorul de cuvânt.
Articolul 8 a fost folosit în mod constant de deţinuţii străini, ca să evite să fie extrădaţi din Marea Britanie. În 2010, peste 200 de încarceraţi au invocat articolul ca să scape, potrivit Daily Mail.
Cel mai recent caz a fost al unui ucigaş care omora cu toporul, care a făcut o cerere pentru respectarea dreptului la vot. Cererea lui a fost aprobată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în 2004, stârnind şi atunci discuţii.
