Deşi mii de furtuni se dezlănţuie pe planeta noastră în fiecare zi, oamenii cunosc, în general, doar partea lor care este cel mai uşor de observat de pe Terra: fulgerele şi tunetele.
Însă “furtunile dau naştere unor fenomene mult mai ample decât ne imaginam”, a explicat pentru AFP Christophe Bastien-Thiry, coordonatorul proiectului Taranis.
Acest satelit, un dispozitiv cu greutatea de 185 de kilograme, care a intrat în etapa de asamblare în laboratoarele CNES (Centre National d’Etudes Spatiales) din Toulouse, va fi lansat la sfârşitul anului 2019 pentru a studia “evenimentele luminoase tranzitorii” (TLE).
El va putea să observe şi “ELVES” (Emission of Light and Very Low Frequency perturbations due to Electromagnetic Pulse Sources), fenomenul cel mai des întâlnit, ce constă într-un halou luminos cu expansiune rapidă, situat la altitudinea de 100 de kilometri deasupra norilor unei furtuni.
Albastre, albe sau roşii, în funcţie de altitudine, “SPRITES” – fenomene mai rare – formează un fel de foc de artificii luminoase sub formă filamentară, ce poate fi observat timp de câteva milisecunde.
Taranis – zeul Cerului şi al Furtunii, în mitologia celtă a galilor – va fi prima misiune spaţială complet dedicată studierii acestor fenomene, descoperite în anii 1990.
După ce va fi plasat pe o orbită polară la altitudinea de 600 de kilometri, satelitul va efectua o rotaţie completă în jurul Terrei în 36 de ore. El va înregistra un maximum din această activitate luminoasă graţie celor patru fotometre şi 10 microcamere cu care va fi echipat.
Trei dintre instrumentele prezente la bordul său vor avea sarcina de a înregistra flash-urile de unde electromagnetice care însoţesc TLE. Potrivit lui Christophe Bastien-Thiry, acele flash-uri ar fi purtătoare de “informaţii preţioase despre originea acestor fenomene”.
“Este o misiune destul de ambiţioasă prin prisma numărului de instrumente prezente la bord şi prin prisma acoperirii spectrului fizic, care variază de la spectrul vizibil, la cel radiativ şi trecând prin fotonii gamma”, a subliniat cercetătorul francez.
În plus faţă de semnalele luminoase, oamenii de ştiinţă au constatat un alt fenomen deasupra furtunilor: “în anumite condiţii, furtuna se comportă ca un accelerator de particule şi generează un flash ultrascurt de fotoni gamma”, a explicat acelaşi cercetător.
Acest “terrestrial gamma ray flash” (TGF) seamănă din punctul de vedere al intensităţii cu puterea generată de o explozie nucleară, având însă o durată mult mai scurtă.
Deşi este natural, acest fenomen nu este cu nimic mai puţin “îngrijorător”, consideră Christophe Bastien-Thiry, întrucât reprezintă “un pericol potenţial pentru echipamente şi angajaţii” avioanelor private şi ai aviaţiei militare, care, spre deosebire de avioanele de linie, pot uneori să survoleze furtunile.
Comisariatul pentru energie atomică (CEA) din Franţa, aflat la originea acestui proiect, speră să colecteze date importante despre aceste radiaţii, chiar dacă ele “nu pot fi exploatate direct în scopul obţinerii unor arme nucleare”, a preciza acelaşi cercetător.
Misiunea va reprezenta o bună ocazie pentru oamenii de ştiinţă şi pentru CEA să aprofundeze “cunoaşterea pură a maşinii termice şi climatice care este Terra şi să obţină, poate, informaţii despre antimaterie.
Antimateria, opusul materiei, însoţeşte emisiile de flash-uri gamma. Ea poate fi recunoscută graţie “emiterii unui foton cu o energie foarte cunoscută de către fizicieni” atunci când se anihilează la contactul cu materia.
Finanţat în totalitate de CNES cu un buget de 110 milioane de euro, la proiectul Taranis – care este 90% francez – participă şi cercetători polonezi, cehi şi americani (de la Universitatea Stanford şi NASA).
Satelitul francez urmează să fie lansat la sfârşitul anului 2019 de la baza spaţială Kourou din Guyana franceză sub forma unui pasager auxiliar al unui satelit spaniol cu dimensiuni mai mari. Misiunea sa ar trebui să dureze între doi şi patru ani.
