Nucleul lichid al Pământului a început să se solidifice în jurul acelei perioade, ceea ce a contribuit la creşterea câmpului magnetic, a raportat săptămâna aceasta un grup de cercetători în jurnalul Nature Geoscience. Evenimentul este important deoarece câmpul magnetic protejează Terra şi locuitorii săi de radiaţiile dăunătoare şi de vântul solar – curenţi de particule de plasmă ce provin de la Soare.
Cercetătorii au reuşit să afle cum arăta la acea vreme nucleul planetei noastre în urma analizării unor cristale de mărimea unor fire de nisip. Ei au prelevat eşantioane de plagioclaz şi clinopiroxen – minerale formate cu 565 milioane de ani în urmă – dintr-o zonă situată astăzi la estul oraşului Quebec. Aceste mostre conţin ace magnetice minuscule, de circa 50-100 nanometri, care, în interiorul rocii topite, s-au orientat în direcţia câmpului magnetic de la vremea aceea.
”Aceste particule magnetice minuscule sunt înregistratoare magnetice ideale”, a explicat unul dintre autorii studiului, John Tarduno, preşedintele departamentului pentru ştiinţele mediului şi profesor la Universitatea Rochester din New York. “Când se răcesc, ele se fixează şi înregistrează pentru miliarde de ani câmpul magnetic al Pământului”.
Cu ajutorul unui magnetometru, cercetătorii au reuşit să afle că încărcătura particulelor era foarte redusă. De fapt, cu 565 de milioane de ani în urmă, puterea câmpului magnetic al Pământului era de zece ori mai mică în comparaţie cu cea din prezent – cel mai redus nivel documentat vreodată.
Mai mult, în urma măsurătorilor s-a demonstrat că frecvenţa inversării polilor nord – sud era foarte ridicată.
Toate acestea sugerează existenţa ”unui câmp (magnetic) foarte neobişnuit”, a declarat Tarduno pentru Live Science. “Ne-am aflat într-un punct critic în care dinamul a cedat aproape în totalitate”, a adăugat cercetătorul referindu-se la geodinam, procesul care produce şi menţine câmpul magnetic.
Însă, geodinamul a primit un impuls, chiar din inima planetei noastre, notează Live Science.
La începuturile Pământului, nucleul său era lichid. Însă, la un moment dat – estimările variază între 2,5 miliarde de ani până la 500 de milioane de ani – fierul a început să se răcească şi să îngheţe formându-se un strat solid, în centrul planetei noastre. Pe măsură ce nucleul s-a solidificat, elementele mai uşoare, precum siliconul, magneziul şi oxigenul, au fost expulzate spre straturile lichide din exteriorul nucleului solid generându-se astfel o mişcare a fluidului şi căldurii numită convecţie. Aceasta a contribuit la menţinerea mişcării particulelor încărcate şi s-a creat un curent electric care, la rândul său, a contribuit la apariţia câmpului magnetic.
Procesul de convecţie generează şi menţine câmpul câmpul magnetic şi în prezent, iar nucleul Pământului continuă să se solidifice şi va face acest lucru alte miliarde de ani.
Studiul ”prezintă măsurători paleomagnetice interesante” ce sugerează existenţa unui geodinam de intensitate redusă cu 565 de milioane de ani în urmă, ceea ce înseamnă că nucleul era în totalitate lichid, după cum a notat Peter Driscoll, om de ştiinţă la Institutul Carnegie pentru Ştiinţă din Washington, care nu a luat parte la cercetare. În cazul în care teoria se dovedeşte adevărată, ”nucleul s-ar fi format la momentul potrivit pentru a reîncărca geodinamul şi a salva scutul magnetic al Pământului”, a precizat specialistul.
