Vedeta de televiziune Teo Tradafir intră de săptămâna viitoare în campanie electorală pentru PDL. În bătălia pentru Colegiul 19 din Bucureşti o va înfrunta pe Liliana Mincă Ghervasiuc, de la Partidul Conservator, dar mai ales aparatul electoral al primarului sectorului 4, Cristian Popescu. Alianţele politice îi plasează pe liberali şi social-democraţi împotriva candidatei PDL, aşa că lui Teo Trandafir nu-i rămâne decât să se ţină bine.
Când v-aţi decis să intraţi în politică şi de ce?
Ideea mă bântuia de multă vreme, dar la începutul lunii februarie lucrurile au început să devină din ce în ce mai limpezi. Am încercat pe cont propriu să duc la bun sfârşit nişte proiecte şi am descoperit, în timp, că este foarte greu spre imposibil.
Proiectele mele nu au fost niciodată secrete, ele au fost la televizor. M-am dus în sate, în cătune şi ce am descoperit acolo am expus la televizor. Nu am făcut lucrurile astea pentru mine, ci pentru toată lumea. După părerea mea, era important să vadă şi oamenii ce am descoperit noi acolo – că sunt oameni care o duc greu, că sunt copii de care părinţii nu au timp, că sunt oameni care fac eforturi extraordinare pentru a-şi creşte copiii frumos, că sunt tineri talentaţi care nu au bani să îşi cumpere un costum de balet, de exemplu, şi sfârşesc irosindu-şi talentul.
Şi am peticit ici, şi am peticit colo, până la un moment dat când PDL s-a îndreptat către mine şi mi-a propus ajutor, fără să îmi ceară absolut nimic în schimb. Am acceptat imediat, fără nici un fel de rezervă, şi iată-mă aici.
Cunoaşteţi ceva despre doctrina partidului, statut, funcţionare?
Nu pot să spun că ştiu tot. Eu nu sunt politician. Ştiu că este partidul de guvernământ, că este de centru-dreapta, orientare de care mă simt apropiată, ştiu că în momentul acesta avem şi o opoziţie foarte puternică. Ştiu că misiunea PDL este foarte grea acum, pentru că trebuie să ţină piept multor formaţiuni politice care lucrează împreună împotriva lui. Şi mi se pare că PDL se descurcă bine. Vă daţi seama că, în timp, o să mă documentez mai bine şi o să aflu mult mai multe dacă asta trebuie să fac.
Cine din PDL v-a propus să candidaţi? Aţi vorbit cu premierul Emil Boc pe această temă?
Nu, a fost pur şi simplu o adunare, o întâlnire cu mai mulţi oameni din partid, şi v-aş plictisi acum dacă v-aş povesti care sunt cei 20 de oameni ce mi-au propus să candidez. A fost lume multă şi nu mi se pare relevant să vă spun numele lor.
Aţi sponsorizat până acum PDL în vreo campanie electorală?
Nici una dintre formaţiunile politice din România nu a beneficiat de nici un fel de sponsorizare de la mine. Niciodată.
Câţi bani sunteţi dispusă să investiţi în această campanie?
Mie nu mi s-a spus că trebuie să fac asta, nu mi s-a propus acest lucru şi nici nu cred că e cazul. Şi, sinceră să fiu, m-am gândit foarte puţin la acest aspect. Am multe alte lucruri la care să mă gândesc acum. Dacă însă lucrurile se vor schimba, vă voi da un telefon.
Aveţi o strategie, un slogan de campanie? Cu ce firmă/consilier veţi lucra în campanie?
Nimeni nu cred că s-a apucat de politică pe cont propriu, pur şi simplu. Cred că fiecare dintre noi care nu se pricepe la toate, la toate în acelaşi timp, chiar dacă sunt şi asemenea oameni pe care i-am văzut cu toţii la televizor, ar trebui să beneficieze de consiliere. Evident că lucrez cu o firmă. Numele ei nu este un secret. Dar vă pot da mai multe detalii imediat după campania electorală, dacă vă va mai interesa la momentul respectiv. Cât despre slogan şi strategie, echipa mea lucrează încă la ele.
Care este platforma dvs. politică? Pe ce proiecte mizaţi în campanie?
Vedeţi dumneavoastră, la începutul oricărei cariere trebuie să mergi pe proiecte foarte ţintite. Pentru că, dacă te apuci şi propui zeci de proiecte dintr-o dată, şansele sunt mari să nu reuşeşti cu nici unul. Eu merg pe una dintre problemele la care mă pricep, cred eu, şi anume soarta copiilor din România. Şi am câteva proiecte în minte. Unul dintre ele se referă direct la copiii talentaţi din familiile nevoiaşe, apoi este vorba despre copiii ai căror părinţi se află în străinătate sau muncesc foarte mult, iar ei riscă să se angreneze în nişte anturaje mai puţin fericite. Pentru ei voi încerca să înfiinţez nişte centre de zi.
Apoi mai există un proiect, dar să ajungem noi până acolo, care îşi propune să educe părinţii, pentru că, repet, nimeni nu s-a născut învăţat şi există posibilitatea să facem greşeli foarte mari cu propriii noştri copii. De ce să facem asta când putem fi consiliaţi la rândul nostru?
Consideraţi că notorietatea de care vă bucuraţi este suficientă pentru a câştiga Colegiul 19?
Cred că ambele sunt necesare. Şi notorietatea mea mă ajută, de ce să fiu ipocrită, pentru că mergând pe străzile colegiului am descoperit o mare deschidere a oamenilor către mine – îmi povestesc păsul lor. O să îmi notez tot ceea ce îmi spun oamenii şi o să direcţionez problemele lor către cei care le pot rezolva. Repet, eu îmi propun să evit să fac zece lucruri dintr-o dată, pentru că există riscul să nu iasă nimic dacă fac aşa.
Cum vă veţi raporta la adversarul de la PSD-PC?
E pueril să îţi desconsideri adversarul, indiferent cine este el. Eu o cunosc pe doamna Mincă, ştiu că este o persoană tenace. O respect, sunt sigură că şi dânsa crede acelaşi lucru despre mine. Şi cam atât.
Care este modelul dvs. politic din România şi din afară? Puteţi argumenta?
Nu m-am gândit serios, dar aş spune că doamna Condoleezza Rice, care mi se pare o persoană foarte interesantă. Nu în ultimul rând şi nu neapărat în această ordine, doamna Mona Muscă, care a adus prestanţă şi eleganţă politicii din România, lucruri care acum îi lipsesc aproape cu desăvârşire.
Puţine dintre vedetele care au încercat să-şi construiască o carieră politică/parlamentară au avut succes. Vă temeţi de un eventual eşec?
Eu nu vreau să fac o carieră politică. Eu nu asta îmi doresc. Eu am înţeles că există în acest moment o mare apetenţă şi nevoie de deschidere a partidelor către societatea civilă. Eu fac parte din societatea civilă. M-au chemat, am venit. Repet, eu nu vreau să fac politică. Vreau doar să îi ajut pe oamenii politici să înţeleagă că ei, trăind doar între ei, la un moment dat nu mai văd realitatea înconjurătoare. E ca şi cum ar trăi într-o cameră fără ferestre. Eu am venit să deschid geamul, asta este tot.
Ce credeţi că vă recomandă pentru postul de deputat?
Mi se pare că sunt o persoană care a demonstrat că poate să facă performanţă, care îşi propune să facă performanţă, o persoană care a făcut greşeli şi a învăţat mult din ele. Cine nu a făcut greşeli înseamnă că nu le-a văzut. Eu, dacă sunt în pericol de a nu îmi vedea propriile greşeli, am în spate un colectiv foarte unit care îmi spune exact ce am greşit, când, cum, ce. Să nu vă imaginaţi că pornesc pe drumul ăsta singură.
Dacă veţi câştiga, credeţi că vă veţi adapta vieţii de parlamentar, jocurilor politice? Dacă-mi permiteţi formularea, aveţi stomac pentru politica din România?
De când am pornit pe acest drum, toată lumea mă sperie cu două lucruri. Cu o campanie electorală îngrozitoare, în urma căreia viaţa mea se va schimba dramatic, şi apoi cu povestea cu stomacul. Şi m-am tot gândit. Părerea mea este că da, am stomac. Acum însă nimeni nu cred că poate să prevadă viitorul cu exactitate. Sper din suflet să am acest stomac necesar politicii.
