Nu aveam de gand sa scriu nimic inaintea meciului Rosenborg – Steaua. Mai erau cateva ore pana la inceperea partidei si daca doua grupuri de romani veniti pentru Steaua de la Bucuresti se intalneau pe strada, la hotel sau intr-un magazin, discutia se purta inevitabil pe doua planuri. Primul: ce va face Steaua si care va fi echipa aliniata de Protasov. Fiecare incearca sa isi sustina punctul de vedere: “Radoi sa fie folosit pe postul lui de fundas central, iar Nicolita sa fie lasat sa isi faca jocul la mijlocul terenului”. Altii cred ca “Radoi e bun oriunde, iar Nicolita langa Iacob nu are voie sa nu inscrie”. Am ales numai doua dintre cele mai vehiculate variante, celelalte fiind mai departe de adevar, cum ar fi titularizarea lui Simion, care poate sa faca minuni. Doi: toti romanii aflati la Trondheim sunt surprinsi si speriati de preturile extrem de mari.
Tot ei au pregatita si explicatia: “Nu uitati ca norvegienii au un venit mediu lunar de 3.000 de euro, asa ca pot da pe o paine 4 euro, pe o bere 5 euro, iar cine vrea o cafea intr-un pub poate sa scoata din buzunare 7 euro”.
“Aveti carne in Romania?”
De ce am scris totusi aceste randuri? Un oficial al clubului Rosenborg s-a interesat la unul dintre conducatorii staffului Stelei daca in Romania se gaseste carne. Intrebarea nu a fost nici ironica, nici insinuanta. Omul a fost la Bucuresti prin anii '80 si de atunci nu mai stie nimic din ceea ce se intampla pe la noi. Inutil sa va spun ca i s-a explicat ca se gaseste si carne de strut, ca tipul s-a aratat total surprins si pentru a se convinge ca asa stau lucrurile i-a intrebat pe colegii lui care au insotit echipa la Bucuresti acum doua saptamani.
S-ar putea ca cel care a pus intrebarea sa fie acuzat de ignoranta. Cred ca nu este cazul. Cand am insotit nationala de fotbal a Romaniei la Oslo norvegienii stiau extrem de putine lucruri despre noi, asa ca nu-i putem acuza pe cei din Trondheim ca nu au auzit de noi. Nu e vina lor, ci a celor care ne reprezinta in Norvegia, unul dintre cele mai democratice state din Europa, cu oameni flexibili, deschisi, adaptabili si prietenosi. Norvegia a fost una dintre primele tari din lume care au acordat dreptul de vot, iar in urma cu 90 de ani femeile s-au prezentat si ele la urne. Norvegia este o tara invidiata de multi nu numai pentru sistemul ei democratic, dar si pentru standardul de viata, unul dintre cele mai ridicate din Europa. O tara cu oameni dornici sa cunoasca si sa viziteze Romania, dar care nu o vor face niciodata daca stiu ca trebuie sa vina cu mancarea in valiza. Mi s-a spus pe sleau, fara ocolisuri, de oameni obisnuiti: “Daca vreti sa va cunoastem, trebuie sa stim ce e la voi, cum si cu ce ne primiti”. Sunt amanunte esentiale pentru cei care ne reprezinta in Norvegia.
“Da, puteti veni!”
Am sa revin la Trondheim, un orasel mic pe care eruptiile marilor metropole l-a ocolit, ceea ce-i confera un aer de provincie. S-a reusit, insa, sa i se pastreze personalitatea, cu case din lemn care nu depasesc 2-3 niveluri, strazi inguste si o grija deosebita pentru tot ceea ce insemna istorie. De la simbolurile navigatiei la vikingi, totul terminandu-se in centrul orasului, la statuia Regelui Olaf. Asa se explica si numarul mare de turisti straini care stiu totul despre Trondheim inainte de a ajunge aici. Un oras mic sau un mic oras mare dupa cum le place norvegienilor sa spuna. Intrebarea “aveti carne?” este obsedanta. Cineva trebuie sa le spuna: “Da, avem carne in Romania”.
