Primul motiv si cel mai demn de luat in seama ar fi slabele performante ale echipelor pe care le conduc. Pentru majoritatea conducatorilor de club, intre locul ocupat de echipa si prestatia tehnicie-nilor cel vinovat este mai totdeauna antrenorul. De fapt, este si cel mai usor de schimbat. Nu s-a pomenit deocamdata ca stafful unei grupari sa dea drumul la o echipa intreaga si sa aduca alti jucatori. Antrenorii, buni sau rai, vin toti la instalare cu ganduri mari. Fara exceptie promit fie castigarea titlului de campioana, fie salvarea de la retrogradare, in functie de situatie, iar cei care i-au ales ii cred si isi pun in ei toate sperantele. Al doilea motiv ar putea fi legat de conflictele ce se pot ivi intre conducerea clubului si tehnician. Daca apar divergente intre ei, daca antrenorul nu joaca cum ii canta sefii, performantele nu mai conteaza si antrenorul se poate considera “curatat”. Exista si situatia cand jucatorii intra in conflict cu “profesorul”, parerea lor conteaza si cel obligat sa plece este tot antrenorul, pus imediat pe liber. Pentru campionatul nostru nici una dintre cauzele demiterii antrenorului nu constituie o noutate. De fapt, cam asa se intampla si in alte campionate. Poate cu o singura exceptie: acolo unde totul merge bine lucrurile sunt lasate sa mearga inainte, sub bagheta aceluiasi tehnician.
Sinceri sa fim, nici acest sezon nu a fost prea mult deosebit fata de alti ani. Au fost cluburi care au renuntat la tehnicieni numai dupa cateva etape – Pandurii Tg. Jiu, FC Vaslui – in speranta ca lucrurile se indreapta si vor merge mai bine. Cei mai multi au hotarat sa o faca spre sfarsitul turului, cand au vazut ca echipele lor sunt departe de obiectivele propuse initial – Farul, Poli Timisoara, Otelul Galati. Exista si cluburi de la care antrenorii au plecat datorita unor oferte mai tentante venite de la alte cluburi din strainatate – Landi (FC National), Protasov (Steaua), Dan Petrescu (Sportul). O exceptie ar fi Andone, care a parasit gruparea din Stefan cel Mare lasand-o pe Dinamo lider de toamna, dar cu o piatra grea atarnata de gat, eliminarea din grupele UEFA. S-a scris mult despre Andone si o sa spunem si noi ca Dinamo s-a pripit, Ando fiind nu numai un antrenor bun, dar si unul dintre cele mai iubite personaje de la Dinamo, iar toti ii regreta plecarea.
“Rabdarea presedintilor de club, a patronilor a devenit la noi un subiect de lux”, spunea Gica Popescu, si are dreptate. Toata lumea se grabeste si vrea imediat performanta. Promisiunile facute la inceput de campionat, de cele mai multe ori fara acoperire, incita suporterii care, nemultumiti de rezultate, isi indreapta tinta atacurilor tot spre antrenori. La fiecare inceput de campionat cel putin cinci-sase grupari se gandesc sa castige si sa fie pe primul loc. Tot atatea echipe pleaca la drum cu gandul sa scape de retrogradare. Obiectivele nu pot fi indeplinite insa de toti si nimeni nu accepta infrangerea. Automat se uita complet ca performanta nu poate veni peste noapte, indiferent de numele antrenorului, ca fara o strategie pe termen lung succesul nu poate veni imediat si atunci se schimba antrenorul, unde bursa romaneasca a tehnicienilor de valoare ofera, din pacate, destul de putine variante.
