Congresul extraordinar al PSD a scos la iveala faptul ca, la 17 ani de la fondarea acestei formatiuni, Ion Iliescu ramane singurul lider autentic al partidului: singurul care a reusit sa-i ridice pe cei 1.400 de delegati in picioare, singurul care a adunat instantaneu unanimitatea pentru fotoliul onorific pe care i l-au oferit sefii organizatiilor judetene, singurul care a avut curajul sa vorbeasca despre coruptia unor oameni aflati la varful PSD si, nu in ultimul rand, singurul care a cerut cetatenilor romani scuze pentru „slabiciunea” de care a dat dovada el, dar si partidul in perioada in care s-au aflat la putere si in care i-au cocolosit pe „capitalistii de cumetrie”.
Dintre toti fruntasii PSD, doar Ion Iliescu pare sa-si dea seama care sunt problemele partidului, care ar putea fi solutiile de iesire din criza si cum pot fi mobilizati simpatizantii traditionali si membrii simpli ai PSD, intr-un moment in care aproape jumatate din electoratul votant al social-democratilor il prefera pe Traian Basescu.
Ion Iliescu a invatat din esecul de anul anul trecut ca lumea este in miscare, ca a crescut la umbra sa oameni lacomi pentru care plateste acum tot partidul, ca nu si-a gasit urmasul potrivit si ca, la varsta si experinta sa, poate fi si presedinte onorific. Mircea Geoana i-a oferit-o, imaginandu-si ca in acest fel ii va cumpara lui Iliescu bunavointa, un calcul gresit, fiindca vechiul activist de partid nu este coruptibil si vrea sa reintre in cartile mari ale partidului, unde poate influenta deciziile si reface directia ideologica a PSD.
Activul de partid prezent la Congres a inteles din discursul fostului sef de stat ca PSD are nevoie de Ion Iliescu nu doar pentru votantii obisnuiti, ci si pentru conducerea partidului. Aceasta concluzie sugereaza ca reformistii care il sustin pe Geoana nu au reusit sa gaseasca nici calea de schimbare a partidului, nici modalitatea de a atrage electoratul.
Spre deosebire de Geoana, care ascunde mizeria sub pres, care se teme sa vorbeasca direct despre caderea PSD in sondajele de opinie, despre imbogatirea liderilor partidului sub guvernarea Nastase, despre incoerenta conducerii partidului, Ion Iliescu pune direct diagnosticul si isi asuma trecutul patat al formatiunii pe care a fondat-o.
Grupul de la Cluj, care are capacitatea de a face strategii si analize, nu si-a ales liderul potrivit, l-a adoptat pe Mircea Geoana mai degraba datorita oportunismului sau de la Congresul din 2005, cand l-a contracandidat pe Ion Iliescu, decat datorita performantelor si talentelor sale demonstrate in confruntari electorale. In afara acestei indrazneli, Geoana nu a dovedit ca ar avea si alte calitati politice. A luat lectii de oratorie si a invatat sa nu mai tipe, dar discursul sau pare o pastisa prin comparatie cu cel al fostului presedinte Iliescu. A fost sfatuit de grupul de la Cluj ca reformarea PSD e o necesitate, dar Geoana a preferat sa accepte combinatiile subterane pentru a-si consolida fotoliul si a amanat schimbarile pentru mai tarziu.
Social-democratii nu au reusit in aproape doua decenii sa creeze un nou lider de anvergura lui Ion Iliescu. Acesta este probabil cel mai mare esec al PSD.
