Lumea, aşa cum o descrie fostul preşedinte Ion Iliescu, pare să aibă toate ingredientele unui scenariu apocaliptic: se află “pe marginea prăpastiei”, este erodată din interior de “fetişul pieţei” şi de “încercarea de promovare a statului minimal”. În timpul unui discurs ţinut ieri la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti, preşedintele de onoare al PSD, acompaniat din când în când de zâmbetul subtil al lui Emil Constantinescu, a subliniat nostalgic echilibrul care exista în vremea Războiului Rece, întreţinut de jocul celor două superputeri nucleare, SUA şi URSS. Un echilibru pe care succesorul lui Iliescu la Cotroceni, Emil Constantinescu îl eticheta, cu aceeaşi ocazie, exact invers, drept un “sistem bipolar bazat pe teroare şi frică”.
Contactat ulterior de România Liberă pentru a-şi detalia judecăţile asupra istoriei recente, liderul PSD a revenit cu o apreciere încă şi mai surprinzătoare: Uniunea Sovietică ar fi fost nu un inamic al Occidentului, ci un partener al acestuia. Astfel, potrivit fostului şef al statului, prăbuşirea URSS “a însemnat eliminarea unui partener şi a instituit dominaţia absolută a singurei superputeri, Statele Unite”.
Iliescu: „Dezvoltarea economică nu a servit celor mulţi”
Mai critic cu prezentul decât cu trecutul în care comunismul domina o bună parte a Europei, Iliescu s-a mai referit, în faţa a peste 150 de studenţi, profesori universitari şi ambasadori la “fetişul pieţei economice” din prezent, pe care îl pune în concordanţă cu consumismul, promovarea statului minimal şi credinţa în mâna liberă a pieţei. Acesta ar fi, în opinia politicianului social-democrat, un motiv de supărare la fel de pertinent ca absenţa unei pieţe libere şi încercarea de a o substitui pe aceasta cu statul, practicate în timpul comunismului.
Intervenţia lui Ion Iliescu, caracterizată drept “discurs revoluţionar” de un alt fost preşedinte, Emil Constantinescu, a stabilit că motivul izbucnirii protestelor din lumea arabă este reprezentat de “discrepanţa dintre bogaţi şi săraci”. Mai precis, potrivit acestuia, în ultimul secol omenirea a devenit de cinci ori mai bogată, consecinţa fiind sunt o prăpastie cu atât mai mare între săraci şi bogaţi, iar “dezvoltarea economică nu a servit astfel celor mulţi”, spune fostul preşedinte.
Replica lui Emil Constantinescu
Pe de altă parte, pentru Emil Constantinescu motivul izbucnirii revoluţiilor este legat de “dorinţa de libertate, care străbate întreaga fiinţă a individului şi demnitatea terfelită care devin motorul revoluţiilor”.
Constantinescu a subliniat importanţa contribuţiei elitei intelectuale din lumea arabă la consolidarea societăţilor şi a prevăzut un viitor în care marile naţiuni arabe ar putea aduce prospeţime în gândirea unui sistem osificat, aşa cum s-a mai întâmplat cu secole în urmă. A avertizat totuşi şi asupra travaliului inevitabil al tranziţiei. Totodată, acesta a constatat necesitatea stabilirii nu a celui mai mic numitor comun, precum presupune diplomaţia, ci a celui mai mare numitor comun: “încrederea în Dumnezeu, indiferent de numele pe care i-l dăm acestuia”, potrivit lui Constantinescu.
Ambasadoarea Tunisiei: „Ţara mea nu a fost o dictatură”
Cu un gest caracteristic diplomaţilor, ambasadoarea Saloua Bahri a punctat încă de la începutul discursului că Tunisia ante-revoluţionară nu a fost o dictatură, precum erau Portugalia sau Spania acum patruzeci de ani. Totuşi, a invocat demnitatea ca fiind “catalizatorul” revoluţiei tunisiene.
Turismul reprezenta 7 % din economia Tunisiei, iar consecinţa evenimentelor recente a fost scăderea semnificativă a acestuia. “Vreau să evidenţiez faptul că în Tunisia nu au fost atacate hotelurile în timpul conflictelor, iar nici un turist nu a fost rănit sau măcar incomodat”, susţine ambasadoarea.
În ceea ce priveşte paralela cu revoluţiile din România, Saloua Bahri a atras atenţia că, în cele două state, contextele politice şi economice au fost distincte, la fel ca motivele declanşării evenimentelor.
„Islamismul poate fi o parte a politicii – dar doar atât”
Din discursul ambasadoarei Egiptului, Sanaa Esmail Atallah, e de reţinut observaţia acesteia cu privire la structura revoluţionarilor egipteni: primul rând al revoluţiei a fost alcătuit din tineri. La această constatare s-ar putea adăuga cea că printre aceştia erau numeroase femei. Motivul ar fi legat de efervescenţa comunicării în rândul tinerilor. Aceştia sunt cel mai bine conectaţi la lumea exterioară, în special datorită reţelele de socializare. Au reuşit astfel să-şi formeze o imagine asupra modului în care şi-ar dori să arate Egiptul.
Totodată, ambasadoarea a criticat acele abordări ale presei româneşti care invocă temerile legate de grupurile politice islamice. „Sunt in total dezacord cu aceste scenarii: cred că nu se mai poate ca timpul să meargă inapoi – spre radicalism. Islamismul politic poate fi parte a politicii, dar nu va fi mai mult de atât. Cred că gradele de conştientizare şi intelepciune din lumea araba actuală sunt suficient de mari pentru a nu permite întoarcerea la scenarii radicale”.
În încheierea conferinţei, profesorul universitar Laurenţiu Constantiniu a propus o paralelă între revoluţiile din lumea arabă şi cele din Europa anului 1848, din punct de vedere al consecinţelor acestora. Astfel, revoluţiile paşoptiste, eşuate pe termen scurt, au adus schimbări semnificative în timp. La fel, primăvara popoarelor arabe va deveni pretextul unui proces de modernizare, realizat în conformitate cu realităţile zonale.
