PSD a scos luni de la naftalină proiectul de Lege electorală care instituia sistemul de vot uninominal într-un singur tur de scrutin, propusă anul trecut de cei doi lideri ai USL, dar respinsă de Curtea Constituţională. Biroul Politic Naţional al socialiştilor a votat în unanimitate reactivarea acestei legi ca bază de negociere a PSD în cadrul USL. Dacă ar fi adoptat în această formă, votul uninominal ar schimba în mod fundamental scena politică românească.
Dacă ar fi adoptată, legea ar avantaja în mod evident PSD. A recunoscut-o Miron Mitrea, care a declarat că „îi convine, ca pesedist“, a recunoscut-o indirect şi Victor Ponta, care a admis că, deşi aceasta este prima opţiune a PSD, „dacă nu se va întruni o majoritate în USL, atunci se va trece la a doua opţiune de vot proporţional la una din Camere“. Dar cât de mult ar avantaja PSD un sistem uninominal pur?
Un răspuns ni-l oferă legislativele din decembrie 2012, când, cu excepţia colegiilor din Ţinutul Secuiesc, câştigate de UDMR, şi a unui colegiu din diaspora (Republica Moldova), câştigat de ARD, USL a ieşit pe primul loc în toate colegiile din ţară. Dacă legea Ponta-Antonescu nu ar fi fost declarată neconstituţională de CCR, astăzi am fi avut un Parlament dominat în proporţie de peste 95% din USL, opoziţia ar fi fost reprezentată de UDMR, iar PDL ar fi avut un singur deputat. La prima vedere, reactivarea legii – care a fost respinsă doar pe temeiul că legislaţia electorală nu se schimbă cu şase luni înaintea scrutinului – ar servi drept un temei bun pentru prezervarea unităţii USL. În realitate, îi dă lovitura de graţie.
Potrivit sociologului Barbu Mateescu, „sunt puţine colegii acum în România în care PSD nu ocupă locul întâi. Cum legea, în forma propusă, instituie regula britanică «first past the post», potrivit căreia cine trece primul linia de sosire câştigă, indiferent dacă a obţinut 25%, 35% sau 75% din voturile exprimate într-un colegiu, PSD ar obţine acum, având în vedere sondajele şi organizaţiile, peste jumătate din mandatele din Parlament“.
La începutul săptămânii trecute a fost scurs în presă acordul PSD-PNL privind modificarea Constituţiei, potrivit căruia viitoarea Lege fundamentală va preciza explicit că partidul care are cel mai mare număr de mandate face propunerea pentru postul de premier, iar preşedintele nu are dreptul să o refuze. Mai mult, am aflat că liberalii ar fi dorit să introducă şi varianta „partidul sau alianţa“, dar că, la insistenţele preşedintelui executiv al PSD, Liviu Dragnea, s-a optat pentru varianta simplă „partidul“. Cu alte cuvinte, noua Constituţie şi noua Lege electorală vor institui calitatea PSD de partid dominant în România pentru multă vreme. Potrivit lui Mateescu, în urma jocului rezultatelor, PSD ar putea obţine chiar şi 80% din mandate. Dacă punem la socoteală şi regionalizarea, care se va desfăşura sub autoritatea aceluiaşi Liviu Dragnea, şi inevitabila redesenare a colegiilor uninominale (290+100), rezultatul devine evident. În plus, pentru ca sistemul uninominal să funcţioneze, este nevoie ca partidele să aibă o bază electorală de mase relativ stabilă, organizare şi infrastructură, care să-şi câştige fără emoţii propriile fief-uri şi să le ia cu asalt pe cele aflate în dispută. Or, în România numai PSD are aşa ceva.
Admiţând că aceasta este doar prima opţiune, Victor Ponta a admis, de fapt, că nu se aşteaptă ca partenerii de la PNL să o şi accepte. PSD pare să pornească de la această pretenţie maximală pentru a avea o poziţie cât mai puternică la negocierile care vor fi conduse de Valeriu Zgonea şi Ilie Sârbu, ultimul nu tocmai cel mai conciliant pesedist în raporturile cu PNL. Ponta a mai admis însă şi că nu a discutat cu cei de la PNL opţiunile, ceea ce înseamnă că, cel puţin în chestiunea Legii electorale, toate cărţile sunt pe masă şi fiecare îşi va folosi propria forţă de negociere pentru a-şi maximiza beneficiul.
Ce speră să obţină PNL? Încercările de a obţine un punct de vedere din partea acestui partid sau a lui Cristian Pârvulescu, autorul actualului sistem electoral care a fost menit, în 2008, să servească PNL, dar a ajuns, în 2012, să salveze PDL, nu au reuşit. Reprezentanţii PNL nu au reacţionat în nici un fel la
propunerile PSD, singura indicaţie fiind o declaraţie mai veche a lui Crin Antonescu în care acesta considera vechiul sistem electoral proporţional pe liste drept cel mai potrivit pentru România. PSD a semnalat însă că revenirea la vechiul sistem nu se va mai întâmpla, deci tot ceea ce poate spera PNL este să minimizeze pierderile şi să-şi asigure rolul de forţă politică centrală în jurul căreia să se formeze viitoarea opoziţie la PSD.
Săptămâna trecută, Mihai Răzvan Ungureanu ne declara că unificarea opoziţiei este cerută de aceste modificări legislative fundamentale. Potrivit lui Mateescu, o alianţă PNL-PDL ar putea să devină obligatorie dacă cele două partide vor să supravieţuiască şi să obţină locuri în Parlament.
PSD se află acum în poziţia de forţă de a alege cine va reprezenta opoziţia după 2016. Dacă peneliştii vor negocia bine şi dacă vor obţine şi preşedinţia, atunci au prima şansă. Dar dacă raporturile dintre PSD şi PNL se vor deteriora, atunci PSD se va putea orienta spre altcineva, fie PDL, fie o altă forţă politică, conturată, poate, în cadrul procesului de coabitare.
