Spirit complex si antitotalitar, a fost atras de liberalism
Om politic de varf al sfarsitului de secol XIX si inceputul secolului XX, publicist, carturar, colectionar de arta, acestea sunt cateva cuvinte care il caracterizeaza pe V.G. Mortun. S-a nascut la 30 noiembrie 1860 in orasul Roman din tatal Iordache, iar mama Ecaterina, si a decedat la 30 iulie 1919 . In urmasii Mortunestilor gasim sangele celor mai alese familii din elita tarii si chiar al familiilor domnitoare din Moldova.
Este interesant cum vede I.Nadejde elitele, referindu-se la originea lui V.G.Mortun: "Aceasta elita, cu toate pacatele ei legate de o mana de pamant, este produsul cel mai pretios ce a functionat de-a lungul veacurilor. A distruge, ori chiar a inlatura aceasta elita e cea mai mare greseala, crima cea mai grozava ce poate faptui un popor, ingaduind unui numar de ins, ce se decreteaza cu de la sine putere elita sociala sa distruga acest produs al unei evolutii indelungate si costisitoare. Aceste greseli se platesc printr-o recadere in barbarie. De aceea e nevoie de refacerea unei noi elite sociale la inaltimea celei ce are sute de ani in trecutul ei. Practica arata ca tot ce s-a facut spre bine in aceasta tara se datoreste elitei noastre istorice." Trebuie de mentionat ca autorul acestor cuvinte a fost unul din liderii socialisti care foarte tarziu a trecut la liberali.
Studiile liceale le-a facut V.G.Mortun la inceput la Institutul Academic din Iasi, dar le-a terminat la Institutul Santa Barbara din Paris. Tot la Paris a urmat cursurile de Arta Dramatica. A urmat apoi la Bruxelles cursurile Facultatii de Litere si Filosofie.
La 27 februarie 1883 se casatoreste civil si religios cu Cornelia Mortun, la Roman, iar in luna aprilie pleaca impreuna cu sotia la Bruxelles.
In anul 1887 cand opozitia conservatoare pregatise manifestatia dusmanoasa contra Regelui Carol I, V.G.Mortun cu toti socialistii ieseni, folosindu-se de toti partizanii din mahalale, in special la Tatarasi si Niculina, in frunte cu studentii socialisti, au organizat o contramanifestatie explicand aceasta linie de purtare printr-un manifest.
Tot in anul 1887 V.G.Mortun isi pune candidatura la social-democrati, este ales deputat in Colegiul al Doilea Roman si de atunci pana la sfarsitul vietii a fost deputat, mai intai la Partidul Social-Democrat si apoi la Liberali.
Ca deputat socialist a sustinut prin mesajele sale propunerea privind votul universal care din an in an a fost sustinut si de deputatii liberali.
Dupa anul 1897, o buna parte dintre socialisti se apropie din ce in ce mai mult de liberali. V. G. Mortun isi da seama ca prin Partidul Socialist nu-si poate rezolva revendicarile si in anul 1900 majoritarea elementelor culte din partidul socialist hotarasc trecerea la liberali, astfel ca la 9 februarie 1900 se serbeaza acest eveniment printr-un banchet dat de fostii socialisti si de alti tineri, care pana atunci nu facusera politica.
Ioan Nadejde,care si el era deputat socialist s-a suparat pe V.G.Mortun, pentru ca el nu cunostea atat de bine stanga liberala, dar mai tarziu i-a dat dreptate si a trecut si el abia in anul 1903 cand si-a dat seama ca miscarea socialista alunecase usor spre o miscare anarhica.
In anul 1901, V.G.Mortun se alege la Roman, la Colegiul al Doilea ca deputat liberal, in anul 1902 devine vicepresedinte al camerei, in anul 1907 este numit Ministru al Lucrarilor Publice. In aceasta calitate i se datoreaza reforma legii drumurilor, reorganizarea cailor ferate, imbunatatirea navigatiei fluviale si maritime.
Il trimite pe Ioan Nadejde in Germania, Franta si Elvetia ca sa vada la Dresda organizatia serviciului de odihna si gazduire a muncitorilor din calea ferata si sa aduca de la Berna legiuirile ce s-au facut in toata lumea pentru asigurarea muncitorilor.
In anul 1912, I.C.Bratianu, impreuna cu V.G.Mortun au facut demersuri pentru a aduce in randurile Partidului Liberal muncitorii industriali, initiativa ce a dat bune roade.
In anul 1913 V.G. Mortun a intrat ca voluntar in regimentul 14 de la Roman si a facut Campania din Bulgaria in timpul Razboiului. Pe campul de lupta a fost ridicat la gradul de sergent de catre Regele Carol I.
In anul 1914 devine Ministru de Interne si in aceasta calitate a ramas in 1916, anul intrarii noastre in razboiul mondial. El a luat parte la consiliile de coroana care au declarat neutralitatea Romaniei in anul 1914, si la cel din anul 1916 sub domnia Regelui Ferdinand cand s-a declarat razboi.
Tot in anul 1916 a fost ales presedinte al camerei si s-a refugiat la Iasi unde se refugiasera Regele si guvernul. Aici el a prezidat Constituanta care a realizat cele doua reforme, pentru care a muncit o viata, votul universal si noua lege agrara.
I-a mai fost dat sa vada indeplinirea visului din tinerete, inca de cand era student la Paris si Bruxelles si milita in revista "Dacia Viitoare", pentru unirea tuturor romanilor, Romania Mare.
Asupra vietii lui V.G. Mortun s-au manifestat parerile cele mai contradictorii. Desigur, este necesara o analiza amanuntita a activitatii lui.
C. Graur in "Izbanda" din 3 August 1919 arata ca Mortun,minte practica, nu cultiva abstractiuni, vedea ca la noi se impune problema taranului, nu a proletariatului. El se inspira din istoria trecutului nostru. Si adauga: "Mortun nu a fost niciodata socialist in sens doctrinar marxist. A fost miscat de umanismul revolutiei Franceze. A fost influentat de poporanismul rus, care se imbiba destul de bine cu dragostea lui pentru tarani. Firea lui de artist si boem nu se putea impaca cu rigida disciplina marxista, iar inteligenta lui vie refuza o conceptie de-a gata."
"L’independence roumaine" de la 1 August 1919, tot dupa moartea lui afirma: "Inflacarat de un ideal de dreptate absolut si egal pentru toti, s-a gasit mai intai atras, ca atatia alti entuziasti din generatia sa , catre miscarea socialista, careia i-a consacrat timp de ani activitatea lui de publicist fin si talentul lui oratoric remarcabil. In aceasta epoca a condus revistele "Contemporanul" si "Critica sociala", in care doctrina socialista si-a gasit inaintasi si in tara noastra o interpretare adaptata proletariatului agricol".
si mai departe ziarul "L’independence roumaine" arata: "Fara a nega nici una din ideile tineretii sale Mortun a lucrat in cele din urma in sanul partidului liberal".
Tot de parere ca Mortun a venit la socialism impins de sentiment si nu cunostea teoria marxista este si articolul din "Viata romaneasca" denumit "Din alte vremuri- V.G. Mortun", publicat la 5 Mai 1923, la patru ani de la moartea lui.
"Toti care au gandit astfel, au facut-o pentru ca V.G. Mortun nu tinea discursuri din care sa rezulte teoria valorii si alte teorii ale lui Marx. El vorbea pe intelesul tuturor fara a face aluzie la teoria abstracta lui Marx".
Este incontestabil ca V.G. Mortun, ca un intelectual ce era, in anii cat a stat la Paris, a citit "Capitalul" lui Marx,tradus in frantuzeste, dar este sigur ca marxismul nu a avut o inraurire in viata lui.
Explicarea trecerii lui V.G. Mortun la Partidul National Liberal.
I.G. Duca dupa moartea lui V.G. Mortun, in articolul din 1 August 1919, in ziarul "Adevarul", zicea:
"Mortun a facut parte din acea pleiada de tineri, care, sedusi de vraja idealului socialist si-au pus la raspantie hotaratoare a vietii lor chinuitoarea intrebare: daca intr-o tara lipsita aproape de proletariatul industrial, dar cu o numeroasa taranime oropsita, cel mai bun mijloc de a sluji cauza poporului e sa starui in urmarirea unor scopuri ce nu pot fi atinse sau sa te multumesti cu posibilitatile de realizare imediata. V.G. Mortun ca si altii au crezut ca vor duce mai mari, mai adevarate foloase, indeosebi taranimii, sacrificand idealurile unui viitor indepartat imbunatatirii neintarziate a vremurilor de astazi".
"L’independence Roumain" in necrologul lui V.G. Mortun zicea: "Totusi, desi dedicate idealului abstract de justitie, Mortun avea totodata un simt artistic foarte dezvoltat care l-a facut sa pastreze masura chiar si in politica si l-a aparat de caderea in extreme. Asa s-a convins ca un partid de clasa singur, fie el si socialist nu ar putea monopolizeze idealul omenirii intregi. Mortun a inteles ca legea fireasca se aplica si la societatea care este si ea un organism viu si ca orice opera constructiva, in orice domeniu, se poate realiza numai treptat. Aceasta convingere sincera, dobandita in urma luptei pentru fericirea omeneasca, l-a hotarat sa intre in partidul liberal. Fara a abjura vreuna din ideile tineretii sale, asa a declarat si in ultima seziune legislativa, Moriun a lucrat in sanul partidului liberal pentru realizarea celor doua reforme mari".
De altfel criticile s-au ivit indata dupa trecerea lui V.G. Mortun la liberali. Dupa august 1900 cand cea mai mare parte a intelectualilor socialisti a trecut la liberali, S.Sanielevici a publicat un articol in "Economia nationala" in care si-a aratat tot scepticismul de care a fost stapanit fata de incercarea de a face socialism in Romania si si-a cheltuit toata ironia, impotriva celor care au intreprins atare absurditate. In orice caz trebuia sa se recunoasca macar atat lui V.G. Mortun si altora ca de pe urma socialismului n-au facut averi, ci au cheltuit din ale lor, spre deosebire de "socialistii" de azi care au facut averi fabu-loase, furand tot ce au gasit de furat.
Pentru a ne da seama de viziunea asupra lumii, redau fragmente din interviul lui V.G. Mortun, publicat in "Izbanda"din 12 Iunie 1919, cu o luna jumatate inainte de deces. Dupa zeci de ani, lucrurile care s-au intamplat in lume au aratat ca V.G. Mortun era un politician clar vazator..
"- Nu credeti ca Liga Natiunilor va impiedica repetarea framantarilor si razboaelor?
– Liga Natiunilor? Pentru zilele noastre este o utopie tot atat de usuratica ca si increderea lui Trotki si Lenin de a indeplini telurile maximaliste ale socialismului… Peste zeci de ani, se va intemeia in Europa o liga a Natiunilor sub forma unei uniuni de state la fel cu cea a Statelor Unite ale Americii, sau poate numai sub forma unei uniuni vamale ca sa se apere impotriva concurentei americane si a Asiei rasaritene. Liga Natiunilor este propunerea unui universitar, care oricat de invatat ar fi in specialitatea lui, se arata nepriceput, pripit intru ale politicei si care nu-si da seama ca lumea, desi primeste cu bucurie asemenea propuneri nu este inca destul de evoluata, destul de coapta, pentru aplicarea lor imediata si sincera.
– Credeti ca suntem amenintati de un nou 1914?
– In 1914 doua primejdii amenintau statele europene: pe unele primejdia rusa, pe altele primejdia germana. Tainica si neinfranata dezlantuire a soartei a facut sa scapam odata de amandoua, pentru o vreme. Pentru o vreme zic, caci nu pot crede ca vasta Rusie si incapatanarea Germaniei si-au spus ultimul lor cuvant, trebuie sa ne asteptam la noi atacuri, la noi dorinte de cuceriri si stapanire.
– Oricum primejdia nu mai poate fi atat de mare cum a fost.
– Pentru altii poate, dar pentru noi ea ramane aceeasi. Nu vezi cum dam dovada de cea mai copilareasca judecata, trecandu-ne vremea in lupte sterile, in invinuiri nedemne, care ne scad zilnic in ochii strainatatii, ne invrajbesc zadarnic intre noi si ne vor slabi mijloacele de aparare, daca o lume noua nu se va scula sa inlature cu dezgust si oroare asemenea apucaturi.
Actiunea unora din ziarele noastre este realmente criminala, prin educatia nenorocita ce dau maselor populare nou venite in viata publica .
– Dar noi am castigat prietenia Frantei.
– Franta republicana de la 1919 ,dragul meu, e pe cale sa repete greseala Frantei imperiale dinaintea lui 1870… Iar noi, din toate acestea sa tragem invatamantul ca nu trebuie sa punem temei pe sprijinul niciunui stat mare, decat intrucat interesele sale imediate vor fi in legatura cu nevoile noastre".
Singurul volum de poezii publicat in timpul vietii lui Mihail Eminescu a fost in anul 1884 in editura "Socec" denumit "proza si versuri", cu o introducere de Titu Maiorescu.
Dupa trei ani, adica la 10 Noiembrie 1887, Eminescu i se adreseaza lui V.G. Mortun. Trebuie mentionat ca Mihail Eminescu era o fire foarte mandra si nu se lasa acoperit de necazuri in fata lumii. De aceea scrisoarea disperata pe care o face, arata marea suferinta in care se gasea genialul om, dar si faptul ca s-a adresat unui om care stia sigur ca-l va ajuta.
Cartea a aparut in editura Vasile Mortun, in anul 1890.
De atunci incoace, Mihail Eminescu savarsindu-se din viata, publicarea a fost intrerupta, dar credincios intelegerii avute, editorul nu tinteste sa traga nici un folos banesc din acest volum si va depune in numele societatii pentru inaltarea unei statui nepieritorului poet castigul net al acestei publicatii.
In ziarul "Miscarea" din 2 august 1919 se arata ca sub auspiciile lui Mortun a aparut pe cheltuiala proprie primul volum al lui ion Creanga ilustrat de pictorul iesean T.Buclei. Volumul este intitulat "Amintiri din copilarie si anecdote" si a fost publicat in anul 1882.
Intors in tara, dupa studiile efectuate in strainatate, V.G. Mortun a scris si a adaptat piese de teatru, a scris versuri si proza, a condus cu competenta pagina culturala a revistei iesene "Contemporanul" si a inceput sa-si formeze cu ardoare o colectie de arta. Iata ce scrie Petre Tutea, in lucrarea sa "Vasile Mortun, colectionar de arta": Culanta cu care sprijinea pe artisti, numarul mare de lucrari cumparate din expozitii, colectia sa continuand cea mai completa imagine a miscarii plastice a timpului sau au determinat pe unii artisti sa-l numeasca pe acest protector al artelor, Mecena, ca pe nimeni altul de pana atunci.
V.G. Mortun a vrut cu toata ardoarea sa construiasca un muzeu al artei pentru a-l pune la dispozitia publicului, avand una din cele mai reprezentative colectii de arta romaneasca. El achizitiona mereu tablouri, astfel dintr-o singura expozitie a achizitionat douazeci de lucrari de pictura si grafica. Din pacate a intervenit razboiul, cladirea a ramas la rosu, iar tablourile cele mai valoroase le-a trimis in Rusia, odata cu tezaurul tarii si nu s-au mai intors nici azi. Dupa razboi a murit neasteptat.
Graba cu care au fost trimise tablourile a facut ca V.G. Mortun sa nu aiba nici un inventar al tablourilor trimise in Rusia sau poate a avut, dar nu s-a gasit dupa moartea lui. Totusi se stia ca in aceasta colectie trimisa in Rusia erau o multime de tablouri de-ale lui Grigorescu, pentru ca a avut intentia sa faca o expozitie numai cu operele lui Grigorescu, foarte multe tablouri ale lui Luchian, Theodor Aman, I.Andreescu, C.D. Rosenthal, C.M. Tatarascu, C.I.Stancescu, C.D.Mirea si altii.
La inmormantarea lui care a avut loc in cavoul familiei din comuna Budenita, judetul Roman au participat din partea guvernului urmatorii ministri: Al. Constantinescu, I.G.Duca, Buzdugan, G.Marzescu. Din partea M.S.Regelui Ferdinand a depus o coroana domnul Ion Tenescu, aghiotant regal. Au fost prezenti oficialitati din aproape toate judetele tarii, precum si o multime de tarani din judetele Roman si Iasi".
Iata fragmente din discursul rostit de domnul Marzescu:
Viata lui V.G. Mortun a fost o viata de visuri istovitoare pentru indeplinirea lor. V.G. Mortun se stinge in clipa in care ele au prins lumina.
El a trait viata tuturor simtamintelor umanitare, dar inainte de toate viata poporului lui.
Tot ce a trait in sensul albastrului cerului nostru, a fost ca a putut crea geniul propriu al neamului nostru, tot ce a fost drept sau dreptate de cucerit, tot ce a fost bogatia sau saracia neamului acesta, tot ce a fost iluzie sau speranta a starnit viata lui V.G. Mortun… De atunci, in mod statornic, cu toate stralucitele lui insusiri, a luptat pentru democratizarea vietii noastre sociale, pentru infaptuirea idealului nostru national…
Temperament de artist, V.G. Mortun s-a bucurat de popularitate fiind iubit si stimat de prieteni si adversari politici. Poetii, artistii si pictorii au gasit intotdeauna in V.G. Mortun un bun prieten si admirator.
Articole omagiale au publicat aproape toate ziarele, din care mentionam "Dimineata", "Miscarea", "Actiunea romana".
