Pe scurt, ca intr-un proces verbal (una dintre "marile inventii ale omenirii, ca roata si focul" – cum ne indeamna sa credem Mihai Sipos, facandu-ne, complice sugubat, cu ochiul), un personaj, numit Mihai Sip, lasa balta toate ale lumii asteia si o sterge "englezeste"… poate pe alta planeta, poate in alta lume. Nu inainte de a-i lasa reporterului Maik garsoniera sa (mult spus, mai exact: o camera la subsol), cu conditia de a-l recrea, ca personaj, prin scris. Acesta, constiincios, se documenteaza si scrie, si scrie… Ei bine, cand e aproape gata cu "reconstituirea" iar noi, urmandu-l pe Maick, aproape ca-l vedem pe Mihai Sip, reporterul rupe, tam-nesam, manuscrisul! Dar – iata! – cartea vietii lui Mihai Sip, povestita de Maick si apoi facuta ferfenita, apare, totusi, la editura "Universal Dalsi", sub semnatura lui Mihai Sipos. Cu o precizare, la sfarsitul textului: Buftea, 1973. Undeva, candva… Fireste, un joc, aparent gratuit, ca toate jocurile. Si cand intri intr-un joc, nu intri intr-o alta lume? Poate, intr-o alta viata?
Pentru a ramane si noi in joc, vom spune, odata cu Maick, sau cu Sip, sau cu Mihai Sipos: "Fleacuri, toate sunt fleacuri, desi – cine stie? – poate nu chiar toate…" Iar pe deasupra chestiile astea se-ntampla chiar in "lumea presei", lumea fleacurilor pe hartie, dac-or fi toate fleacuri… Parca poti sa stii?!
