Din pacate, nu vedem in "celalalt", adica la semeni, si inzestrarea lor cu insusiri alese, cu calitati care impodobesc, prin rodnicia stradaniilor, fiinta umana si dau o fizionomie frumoasa spiritului. De ce? Nimeni nu poate privi deasupra sa – spune Schopenhauer -, fiecare vede la celalalt numai atat cat este el insusi si nu-l poate intelege decat pe masura propriei sale inteligente.
Suntem adesea mahniti, cadem in tristeti adanci atunci cand vedem, cand simtim ca o calitate a noastra, care se face cunoscuta prin dobandirea unor merite in mod cinstit nu este luata in seama de semenii nostri. Atunci e bine sa ne amintim aceste cuvinte ale filosofului german (din "Aforisme asupra intelepciunii in viata") si sa nu ne mai intristam, caci e firesc: nimeni nu poate vedea deasupra sa, adica fiecare vede in celalalt numai atat cat este el insusi. Toate darurile noastre spirituale nu vor avea nici un efect asupra celor slabi la minte si la spirit; acestia nu pot vedea decat numai slabiciuni, defecte de temperament, de caracter etc. Asadar, sa nu ne lasam intristati de cei ce au "privire scurta", neinstare a vedea si calitatile semenilor vrednici de pretuire, de cinste.
