Bucurestiul, ca si alte orase ale tarii, este plin de placi memoriale care pretind ca actioneaza impotriva uitarii. Multe, din pacate, nu au nici o valoare in sensul in care persoanele astfel reamintite sunt ca si necunoscute, iar gestul comemorarii lor, cu atat mai inutil. Dar acestea sunt cazuri aparte si care pana la urma nici nu merita retinute. In bulibaseala generala asemenea mici imposturi aproape ca nici nu mai fac rau.
In apropierea Cismigiului, pe una din intrarile care coboara dinspre Palat, se afla alaturate doua placi memoriale care ne atrag atentia. Apartin unor personalitati care prin ce au facut inseamna ceva in istoria recenta a Romaniei. Una dintre ele il are in vedere pe Constantin Titel Petrescu, liderul social-democrat, omul care a aparat cu onoare adevaratele idealuri ale stangii romanesti si fiindca nu a vrut precum altii sa fie topit in malaxorul comunist, a fost arestat impreuna cu apropiatii lui in 1948 si asa i s-a scris soarta. Impreuna cu el a fost atunci ridicat si Gheorghe Ene Filipescu, socrul lui Dinu Pillat, mort in inchisoare in 1952.
Alaturi de aceasta placa memoriala se afla o alta referitoare la unul din nababii regimului Dej, prozatorul de mare talent, Petru Dumitriu, dar si lipsit de caracter. Dupa ce a scris carti pe care nici maculatura nu le poti socoti, inchipuindu-si pe de alta parte ca fiind autorul Cronicii de familie, aceasta ii poate sterge vina, pe culmi, tanar, bogat si frumos, cu locuinta langa parcul Cismigiu, se hotaraste in 1960 sa fuga din tara. Spera ca prin gestul sau radical s-o rupa definitiv de un regim de pe urma caruia de altminteri profitase din plin. A revenit in Romania abia dupa 1990. Nu a mai trait mult si s-a retras din aceasta lume in care a avut o prestatie contradictorie. Care este legatura dintre Titel Petrescu si Petru Dumitriu? Doar ca au fost vecini? Doar faptul ca acum trecand prin zona ii vedem alaturati prin grija primariei de sector? Cei doi, un om politic si un scriitor, sunt exemple bune ale modului in care alegem in fata unei provocari. Luptam sau pactizam? Daca ar fi jucat cum ii canta partidul comunist, Titel Petrescu ar fi fost liber. Dar nu a cedat. Daca nu ar fi scris Drum fara pulbere Petru Dumitriu ar fi fost mai sarac, dar cu sufletul intreg. Si poate nici nu ar fi plecat in Occident. La un moment dat in viata suntem pusi in fata unei alegeri hotaratoare. De felul cum o rezolvam depinde tot viitorul. Dupa moarte insa tot cu o lespede ne alegem. Pe mormant sau pe peretele casei unde am locuit. O fi vreo diferenta?
