Pentru că este o rubrică fixă acest articol are un număr limitat de semne. Uneori vreau să spun mai multe, apuc să scriu fraze în plus şi mă chinui apoi să găsesc ici-colea câte un cuvînt să-l tai, să reformulez, să selectez esenţialul. N-am voie să uit: non multa sed multum. Dar şi tu eşti în aceeaşi situaţie: în imensitatea de oferte media te-ai gândit, cu siguranţă, la modul în care ajungi să selectezi acest ziar, această pagină, acest articol. Uneori eşti atras doar de un subiect sau de un titlu. Dar actul comunicării este biunivoc. Aşa-numitul rating (valabil în zona audio-video), tirajul – în cazul de faţă – sunt o perpetuă obsesie pentru oamenii de media. Rareori există scriitori şi jurnalişti care să nu se gândească la audienţa a ceea ce produc. De unde şi numeroasele concesii, tabloidizarea etc. Există însă şi o parte nevăzută care ţine de caracterul biunivoc al comunicării dintre tine, cel care citeşti aceste rânduri, şi mine, cel care le scrie. Psihologia vorbeşte despre existenţa unui câmp empatic care se creează sau nu între tine şi mine. Din perspectivă spirituală, canalele nevăzute dintre noi doi sunt multiple şi din ce în ce mai rafinate. Indiferent dacă scriu şi sunt citit sau nu în cheie spirituală legătura dintre noi doi rămâne, undeva, într-un plan subtil. În plus, pentru mine mai există ceva la care poate nu te-ai gândit: onoarea de a fi citit…
Ştiu, acest articol are limite structurale şi calitative. Dincolo de aceste rânduri, Viaţa, dincolo de Viaţă, Lumina, dincolo de Lumină, Zâmbetul. De aceea îţi spun, indiferent dacă ne vom mai întâlni vreodată sau nu: între noi doar Adevărul!…
