Este vremea construcţiilor. Vine meseriaşul şi are de pus un cablu subteran undeva în oraş. Cablul trebuie să traverseze o alee, un drum. Omul îşi face treaba, sapă aleea, bagă cablul şi pleacă. Aleea, drumul rămân desfundate, eventual cu oarece pământ pus deasupra, dar rarisim asfaltate la loc. Şi rămân aşa mult şi bine, uneori cu anii. Conform legii, meseriaşii care procedează astfel pot fi amendaţi (nu cine ştie ce), dar nimeni nu se interesează, toată lumea aşteaptă: şi autorităţile locale, şi cetăţenii (societatea civilă) etc. Nu altfel se petrec lucrurile în România cu repararea drumurilor. Vine o echipă de drumari şi începe a decoperta acel strat de astfalt care trebuie înlocuit, fiind deja compromis. Trece o maşină specială, face frumos un fel de alee în mijlocul şoselei, prin decopertarea ultimului strat de asfalt şi pleacă. Asfaltul lipsă va fi pus abia peste multe zile, uneori peste săptămâni! Aceşti indivizi mănâncă (pe comisioane grase) sume imense din banii comunităţii, ai oraşului. Nimeni nu-i controlează, nimeni nu-i întreabă de ce-şi bat joc…
În Occident aceste operaţiuni se fac noaptea, iar dimineaţa totul este pus la loc, ca şi cum nimic nu
s-ar fi întâmplat. Nesimţirea românească are însă alte ritmuri, alte priorităţi. De ce să nu se schimbe pavajul din zona Pieţei Aviatorilor din Bucureşti taman în plin trafic rutier, parcă intenţionat? De ce să nu laşi nenumărate şanţuri neacoperite pe aleile dintre blocuri, din parcuri, ba chiar şi pe trotuarul din mijlocul oraşului? Cine ar trebui să îi verifice pe aceşti nesimţiţi şi cât va mai dura oare până să ajungem şi noi în rând cu lumea civilizată?
