Argesul, hidronim cu o straveche si profunda rezonanta in istoria noastra, izvoraste din partea central-vestica a principalei culmi a Muntilor Fagaras, prin doi afluenti, Buda si Capra, care, la randul lor, izvorasc din lacurile glaciare cu aceleasi nume.
In aval de confluenta raurilor Buda si Capra, a fost construit barajul Vidraru. De la izvoare, unde dreneaza pantele de miazazi ale Muntilor Fagaras, si pana in zona municipiului Pitesti, raul curge in directia Nord-Sud, apoi strabate Muscelele Argesului si Dealurile Argesului, iar dupa ce desparte Piemontul Cotmeana de Piemontul Candesti, patrunde in Campia Romana si se varsa in Dunare la Oltenita. Valea acestui rau, pe care am strabatut-o recent, e strajuita de monumente istorice si de arta de mare importanta pentru spiritualitatea romaneasca.
Razboinicii de pe Ordessos
Cu numele de Ordessos, raul este pomenit inca de Herodot, printre cele mai importante ape curgatoare din Tara Getilor. Ordessos se talmaceste prin "Razboinicul; Navalnicul". Din sunetele si talcurile vechi romana a mostenit Arges; urdie "armata, hoarda, oaste, ostire, putere, trupe"; urgie "nenorocire mare care se abate asupra cuiva sau a ceva; dezlantuire violenta de forte ale naturii; prapad; dusmanie; furie; ura, dezastru".
Referindu-se la rau, denumirea getica sugereaza impetuozitatea lui de pe vremuri, in amonte, pana la zagazuirea in baraje, precum si inundatiile, in aval. Totodata, prin sensul de "razboinic", Ordessos trimite si la neamul getic de pe malurile sale, cu principala cetate situata in localitatea Mihailesti, judetul Giurgiu, aproape de Bucuresti, actualmente declarata rezervatie arheologica. Cercetarile arheologice au descoperit aici acropola cetatii getice. Intre zidurile ei s-au descoperit colibe, vetre de foc, unelte, vase, depozite de grane s.a. Cetatea, care, poate, s-a numit si ea Ordessos, a fost cladita pe o terasa, dominand valea Argesului, fiind aparata din trei parti de baltile din lunca, iar dintr-o parte de trei santuri transversale si de un val de pamant.
In Evul Mediu timpuriu, urmasii geto-dacilor au hotarat ca forta lor militara sa-si mute miezul pe valea superioara a "Raului Razboinicilor", pregatind astfel stralucitoarea victorie de la Posada, care a dus la independenta Daciei de Miazazi.
Misterele de la Posada
Pentru posada, sensurile consemnate de DEX sunt urmatoarele: "(pop.) curatura (in padure); loc neted pe un deal sau pe un munte unde a existat o asezare omeneasca; loc de odihna pentru calatori; (pop.) trecatoare (ingusta) in munti; obligatie a taranilor dependenti de a face de straja in preajma trecatorilor din munti; (inv.) loc intarit in mod natural (care servea ca punct de vama); denumire generala a unor dari de vama; parghie cu ajutorul careia se regleaza pozitia pietrelor morii in timpul macinatului, pentru a se obtine, dupa voie, o faina mai mare sau mai fina; (tehn.) schimbatoare (reg. cumpana, punte, scaun, vartej (la pietele morii)".
In vremea voievodului Basarab I, posada avea sensul de "razboi", largit apoi la "batalie, bataie; batatorire; netezire; intarire; intaritura; fortareata", cum arata si lat. pisatio "batere; indesare" si albanezele fushate "campanie", fshat "sat".
Unii istorici au avansat ideea ca glorioasa izbanda a oastei lui Basarab asupra oastei lui Carol Robert de Anjou a avut loc in preajma cetatii de la Poenari, chiar daca in Tara Romaneasca se mai afla si alte locuri cu numele de Posada. Aceasta localizare este cea mai exacta, deoarece toponimul Poenari cuprinde si el sensurile de "batalie" (cf. slav. voina "razboi"; rom. arh. voinic "ostas"; arom. penura "cui") si "loc neted; asezare" (cf. rom. poiana; albanez panair "targ; iarmaroc"), precum Posada.
Cine vrea sa ajunga la cetatea Poenari, din Cheile Argesului, la un capat al Transfagarasanului, trebuie sa urce 1480 de trepte. Privelistea cu care este rasplatit dupa ce ajunge acolo este de vis. Legendele populare leaga inaltarea acestei cetati de numele lui Negru Voda, caruia ii sunt atribuite si cele doua urme de incaltari uriase, din apropierea varfului de stanca pe care sta fortareata. Dupa cum arata ruinele, cetatea avea o forma alungita, ziduri groase de 2-3 metri si 5 turnuri de aparare: patru rotunde si unul prismatic.
Pe urmele lui Vlad Tepes
Cu exceptia lui Negru Voda, printre putinii voievozi amintiti in legendele noastre populare se numara si Vlad Tepes, pe acelasi teritoriu in care este pomenit si primul. Insa pe Tepes cronicile Tarii Romanesti, alcatuite in veacul al XVII-lea, nu-l amintesc decat in legatura cu pedeapsa aplicata targovistenilor, "pentru o vina mare ce au facut unui frate al Vladului Voda". Teribilul domnitor si-a trimis slugile "in ziua Pastilor, fiind toti orasanii la ospete, iar cei tineri la hore" si i-a ridicat pe toti asa cum se gaseau; "deci cati au fost oameni mari, pre toti i-au intepat de au ocolit cu ei tot targul; iar cati au fost tineri cu nevestele lor si cu fete mari, asa cum au fost impodobiti in ziua Pastilor, pre toti i-au dus la Poenari de au lucrat la cetate pana s-au spart toate hainele dupre ei si au ramas toti dezvascuti in pieile goale. Pentru aceia i-au scos numele de Tepelus".
Intr-adevar, in vremea domniei lui Vlad Tepes s-au facut unele lucrari de consolidare la Poenari, dar pedeapsa aplicata targovistenilor acolo ar putea fi doar imaginara, pornita de la alt sens al numelui cetatii, acela de "Razbunare; Obligatie; Pedeapsa" (cf. lat. poenalis "de pedeapsa"). Iar daca a fost reala, atunci poate fi considerata o forma mai grava a dusegubinei, pedeapsa aplicata unei colectivitati vinovate de crima, deoarece nu dadea in vileag faptasul.
Oricum, cetatea a fost multa vreme loc de pedeapsa si surghiun pentru "hicleni", ca din a doua jumatate a veacului al XVI-lea sa nu mai fie pomenita in documente. Ca va fi fost parasita, ca va fi fost distrusa, ea a cazut treptat in ruina. A fost restaurata acum trei decenii.
Este vizitata, filmata si fotografiata mai mult de straini, in cautarea lui Dracula. A intrat si in decorul unor filme artistice, tot straine, avandu-l ca erou pe Vlad Tepes.
In legendele de pe valea superioara a Argesului acest voievod e pomenit doar ca un erou si ca un justitiar, niciodata ca strigoi, pricolici sau varcolac. In pofida clevetirilor multilor sai dusmani, s-au gasit autori marcanti, care l-au apreciat la dreapta lui valoare. Intre acestia, cronicarul L. Chalcocondil, unul dintre cele mai importante izvoare pentru vremea respectiva, conchidea: "Omul acesta a prefacut cu totul organizatia Daciei".
Cum spuneam mai la deal, peisajul din jurul cetatii Poenari este superb, de acolo intrezarindu-se si piscurile Fagarasului si plaiurile Iezerului si Papusii.
Curtea de Arges
Referindu-se la intemeierea Tarii Romanesti, Nicolae Iorga scria: "Intr-o lume de vai in care romanii traisera pana acum razleti, cu toate cuprinderile, mai mult teoretice, in "teri", valea Argesului a ajuns a-si impune voevodul, care e acuma Domn romanesc, cu tendinta de a ocupa tot teritoriul locuit de neam". Atunci s-au ridicat in cetatea de scaun de la Curtea de Arges monumente de cult si palate. Am prezentat in numarul anterior din "aldine" sfantul lacas cu numele de San-Nicoara si Biserica Domneasca. Datorita pozitiei sale si formei colinei pe care e inaltata, se banuie ca prima biserica ar fi putut fi paraclisul unei citadele, loc de refugiu pentru familia voievodului, in caz de primejdie. Ipoteza este sugerata si de faptul ca, in traditia locala, se vorbeste despre un tunel care ar fi legat Curtea Domneasca de San-Nicoara.
Stralucirea Curtii de Arges nu a palit nici dupa ce Mircea cel Batran a mutat capitala tarii la Targoviste. Astfel, o opera de arta fascineaza si astazi, inclusiv prin legenda legata de ea, vizitatorii. Este vorba de celebra biserica a Manastirii Curtea de Arges, cladita in vremea domniei lui Neagoe Basarab, astazi biserica episcopala de Arges. A fost ridicata la leatul 1517 si tarnosita in prezenta unora dintre cei mai de seama prelati ortodocsi ai Rasaritului, dupa cum relateaza Gavriil Protul: "Ca porunci Neagoe Voda si pohti sa vie toti arhimandritii den muntele cel sfant al Atonului, dempreuna cu egumenii de la toate manastirile si scrie si cartie. Iar Gavriil Protul deca vazu cartea si scrisoarea domnului, aciis chiema pre toti egumenii de la toate manastirile cele mari: de la Lavra, de la Vatoped, de la Iver, de la Hilandar, de la Xeropotam, de la Caracal, de la Biserica lui Alimpie, de la Haritonul Cotlumuz care este Lavra romaneasca, de la biserica lui Filotei, de la Xinof, de la Zugrav, care este Lavra bulgareasca, de la Siimeasca. Acesti egumeni toti venira la ighimonul Neagoe in Tara Romaneasca. Decii chema Domnul si pre Teolipt tarigradeanul, care este patriarh a toata lumea si cu dansul patru mitropoliti: de la Seres, de la Sardie, de la Midiia si de la Melinchin; si venira si ei si-i primi Domnul cu mare cinste".
Maiestria bisericii se ingana cu balada Mesterului Manole, socotita de G. Calinescu unul dintre cele patru mituri fundamentale ale romanilor. Unele variante ale baladei localizeaza opera arhitectonica a Mesterului Manole in alte parti. Intr-o astfel de varianta, Manole construieste nici mai mult, nici mai putin, decat Turnul Babel! In aceste conditii, nu este exclus ca numele sotiei sale, Caplea, din varianta culeasa de G. Dem. Teodorescu, sa vina chiar de la divina Kybele, caci si phrygienii, care o cinsteau ca pe o zeita, erau tot traci, ca si geto-dacii…
Golestii si modernizarea Romaniei
In zorii veacului al XIX-lea, un aer proaspat a inceput sa adie prin Tara Romaneasca si Moldova, sufocate pana atunci intre hotarele Imperiului Otoman. Politic, noua orientare s-a radicalizat in revolutia condusa de Tudor Vladimirescu, ce a dus la inlaturarea domniilor fanariote.
Desi nu a avut si nu are nici acum prea multi cititori, "Insemnare a calatoriei mele" de Dinicu Golescu, scrisa dupa calatoria in Austria, Italia imperiala, Bavaria si Elvetia, este o carte exceptionala si se inscrie in acelasi curent de innoire, cu mare nadejde in roadele culese din gradinile Apusului.
Golestii se situau printre cele mai vechi familii romanesti si s-au aflat mereu in preajma domnitorilor tarii, sustinandu-i in probleme de politica interna si externa, ajutandu-i in clipe de cumpana, in luptele pentru pastrarea fiintei nationale. Multi dintre ei au luptat pentru introducerea unor reforme democratice, menite sa primeneasca structura tarii, pentru dezvoltarea culturii autohtone. Intors din Occident in Valahia lui, Dinicu Golescu a inceput reformele pe propria lui mosie de la Golesti, langa Pitesti, infiintand in 1826 o scoala Sloboda-Obsteasca pentru copiii din imprejurimi, indeosebi fii de tarani.
Conacul de la Golesti, construit in 1644, se pastreaza si astazi. Actualul Complex Muzeal mai cuprinde o sectie de istorie, scoala de care am pomenit mai sus, plus un frumos si bogat Muzeu al Pomiculturii si Viticulturii, singurul de acest gen din Europa. Ca si monumentele mai vechi de pe Valea Argesului, si casa boiereasca de la Golesti e plina de amintiri si legende. Astfel, se spune ca la clavecinul astazi piesa de muzeu ar fi cantat insusi Franz Liszt, in trecere pe acolo. Se pastreaza si camera doctorului Carol Davila, casatorit cu o nepoata a lui Dinicu, Anica Racovita. Alexandru Davila, fiul doctorului, a copilarit aici si tot aici a scris o parte din celebra piesa "Vlaicu Voda" a carei actiune se petrece in buna parte la Curtea de Arges.
Un obiectiv important al conacului Golestilor este impunatorul foisor, unde Tudor Vladimirescu si-a petrecut ultimele trei zile ale vietii. Impresioneaza aici dragostea de meserie si bogata informatie stiintifica a dnei Filofteia Pally, directoare generala, si a dlui Calin Gerard, muzeograf, care sunt gazde primitoare si potrivite cum nu se poate mai bine acestui loc frumos, vizitat deseori si de romani si de straini.
