Da, interesul poate fi mare actor si poliglot, dupa cum spune intr-una din maximele sale La Rochefoucauld (scriitor si moralist francez, 1613 Ð 1680): Interesul vorbeste toate limbile si joaca tot soiul de roluri, chiar si pe cel al dezinteresului. Asa e!
De fapt, interesul este un cuvant cuminte (nu ca fatarnic, ticalos etc), numai ca intelesul sau adevarat poate deveni scarbavnic prin faptele, caracterul nostru. Potrivit Dictionarului Enciclopedic, interesul este o categorie a psihologiei sociale, desemnand trebuintele materiale si nevoile spirituale ale individului sau ale unui grup social; el este un stimul pentru realizarea unui scop. Numai ca in viata de zi cu zi, intelesul i-a fost profanat: interesul a devenit un scop meschin, pe care ni-l realizam adesea calcand peste semeni, facand din acestia un mijloc de a ne realiza scopurile, poftele noastre urate, meschine. Cum spune intr-o alta maxima moralistul francez, chiar cei virtuosi il folosesc cu scopuri ascunse: Virtutile se pierd in interes, precum fluviile in mare. Ba mai mult, e folosit de vanitosi, de evlaviosi, de cei care vor sa para persoane deosebite ca o masca pacalitoare: Virtutea nu merge atat de departe daca vanitatea nu i-ar fi tovarasa de drum.
Da, e bine sa fim atenti la cei ce vor sa para oameni cumsecade, avand ascunse pe sub haine numai interese, amintindu-ne si vorba romaneasca: Interesul poarta fesul Ð vorba ce se spune la adresa celui ce face anumite fapte numai pentru a obtine avantaje.
