Exista un "dublu sens al anonimatului": traditional (suprauman – autorul se supune ordinii fara a fi o individualitate, ci indeplinind o "functiune", organica, nu mecanica) si modern (infrauman, anonimat al masei – lucratorul realizeaza produsele care nu mai exprima nimic din el insusi, ci indeplinesc o "functiune" mecanica).
In acest sens, modernitatea apare ca decadenta. Germeni ai aceste decadente sunt de gasit insa departe in timp. Momente-cheie ale perioadei antice europene (greaca, etrusca romana) arata ca declinul in arta isi are justificarile lui. Fericitii care au pus piciorul pe pamantul Greciei sau al Italiei de azi vor fi avut bucuria de a simti legatura intre cei vechi si noi – ce alta impresie ai putea avea in fata ruinelor aproape hieratic incapatanate sa dea marturie nu atat despre trecut, cat despre prezent? Ruinele – martor al inclestarii intre natura si spirit!
Elie Faure sustine plamadirea undeva departe, in Egiptul de altadata, a conceptiilor artistice europene. Opunand vocatiei creatoare si civilizatoare a lumii greco-romane o vocatie a negarii si a barbarizarii specifica lumii noastre de azi, descoperim insa un univers deja mutilat. Cei care au lasat ceva in urma lor nu ne mai pot surprinde. Prin lectura facuta acum regasim in stramosi aceleasi spaime care i-au impins spre neinchipuite expresii.
