Centura de har din nordul Olteniei
Nordul Olteniei a dat tarii mari personalitati, din toate domeniile, precum: Tudor Vladimirescu, Nicolae Balcescu, Gheorghe Magheru, Cristian Tell, Bibescu, stirbei, Ecaterina Teodoroiu, Constantin Odoblejea, Gheorghe Titeica, Tudor Arghezi, Constantin Brancusi etc. E un tinut binecuvantat de Cer, cu un relief fermecator, de multe ori spectaculos.
Este zona cu cea mai mare concentrare de manastiri din Romania, multe dintre ele foarte vechi, de rezonanta nationala, innobilate cu titlul de monumente istorice si de arta.
Ale turnurilor umbre
Zona de miazanoapte a Olteniei cuprinde judetele Valcea, Gorj si Mehedinti, bogatul ei patrimoniu cultural incluzand situri si monumente arheologice, monumente istorice, de arhitectura si sculptura, de for public si monumente comemorative. Pe lista monumentelor istorice de aici figureaza peste 1.500 de obiective. Intre acestea cele mai numeroase sunt lacasurile sfinte, care cuprind: marile complexe monahale: Hurezi, Cozia, Arnota, Tismana, Bistrita, Polovragi, Govora, Dintr-un Lemn, Frasinei, Lainici, Stramba, Turnu, Surpatele, Gura Motrului; alte manastiri si schituri: Crasna, Icoana, Logresti, Carbunesti, Dealu Mare, Ostrov, Cornetu, Dobrusca, Stanisoara, Bradetu, Iezer, Pahomie, Patrusa, Schitul Topolnitei; biserici de zid, ctitorii boieresti, ale ierarhilor ortodocsi sau ale comunitatilor locale; biserici de lemn, ctitorii episcopale sau egumenesti, de fapt ale comunitatilor locale.
Cea mai cunoscuta manastire din aceasta zona este Cozia, ctitoria lui Mircea cel Batran, nemurita si de capodopera poetica a lui Grigore Alexandrescu. Oricine a trecut prin scoala isi aminteste versurile de inceput: "Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate./Catre zidul dimpotriva se intind, se prelungesc,/si-ale valurilor mandre generatii spumegate /Zidul vechi al manastirei in cadenta il izbesc". Manastirea care strajuieste de peste sase veacuri Valea Oltului se afla pe DN Ramnicu Valcea – Sibiu, la 22 km de Ramnicu Valcea si la 75 km de Sibiu, in dreapta Oltului, intre munti impaduriti cu brazi, fagi, stejari si tei. Turistii vin aici atrasi si de statiunile balneo-climaterice de la Cozia, Pausa, Caciulata, Calimanesti si Olanesti. In romana veche, Cozia insemna "altar; loc inviolabil; ingraditura; refugiu", de unde si albanezul kishe "biserica" si rom. cosar "grajd; staul; acaret; locuinta ciobaneasca; bordei; coliba". Daca ne gandim si la Gazoria, epitet trac al zeitei Artemis, lucrurile se leaga. Talcurile duc la concluzia ca locul era sacru cu multa vreme inainte de Mircea cel Batran, care si-a ctitorit manastirea intre anii 1386 si 1393. Dovada unei sihastrii anterioare o constituie ruinele unei foste bisericute, Cozia Veche, ale carei ziduri naruite se mai pot vedea si azi pe Valea Oltului, la distanta de 1 km de actuala manastire, catre Sibiu.
In afara vechimii ei, a arhitecturii deosebite si a bogatelor obiecte de patrimoniu, Manastirea Cozia este importanta pentru istoria nationala si cu mormintele lui Mircea cel Batran si al Teodorei, mama lui Mihai Viteazu, calugarita cu numele de Teofana.
Manastirea Hurezi,
obiectiv UNESCO
In anul 1993, principala ctitorie brancoveneasca, Manastirea Hurezi, a fost inscrisa in patrimoniul UNESCO, fiind singurul monument din Tara Romaneasca recunoscut de aceasta prestigioasa institutie culturala internationala, desi mult mai multe monumente de aici ar fi meritat aceasta cinste.
Ansamblul monastic Hurezi este situat in satul Romanii de Jos, subordonat orasului Horezu, la poalele Magurii Slatioarei din Muntii Capatanei. Manastirea este considerata, laolalta cu schiturile sale, cel mai reprezentativ complex de arhitectura, definitoriu pentru stilul brancovenesc si in acelasi timp e cel mai vast ansamblu de arhitectura pastrat in Tara Romaneasca. El include biserica mare (1690-1694), inconjurata de cate un schit la fiecare punct cardinal. Al saselea lacas de inchinare, paraclisul domnesc, se afla deasupra trapezariei brancovenesti. Voievodul a incredintat supravegherea acestor mari si valoroase lucrari rudei sale Parvu Cantacuzino, mare stolnic, caruia, murind in 1691, i-a urmat Cernica stirbei, fost mare armas, al carui chip se afla pe peretele pridvorului bisericii mari, alaturi de cei trei mesteri: Manea, vataful zidarilor, Istrate, lemnarul, si Vucasin Caragea, pietrarul, insotit de ispravnicii Badea si Apostol. Manastirea Hurezi a fost ridicata ca o cetate de aparare. Biserica manastirii, dupa dorinta voievodului, era menita a deveni necropola familiei Brancovenilor si a neamului lor; de aceea, in pronaos se afla pictat tabloul votiv al familei domnitorului si mormantul lui, pregatit din timpul vietii, ce sta si astazi in asteptarea osemintelor ctitorului martir, pe care doamna sa, Maria, l-a inmormantat in Biserica Sfantul Gheorghe Nou, din Bucuresti.
Complexul monastic de la Hurezi cuprinde si Casa Domneasca, precum si chiliile cu doua niveluri. Inauntru, biserica mare pastreaza picturi murale originale, din anii 1693-1704, ale zugravilor Constantinos, Ioan, Andrei, Stan, Neagoe si Ioachim.
Fecioara Inaripata, la Govora
Manastirea Govora e inconjurata de un peisaj superb, la confluenta raurilor Govora si Hinta, la poalele dealului Cosul Mare, pe raza comunei Mihaiesti, din judetul Valcea. Aseazamantul monahal de la Govora se numara printre cele mai vechi din tara. Faptul ca Mircea cel Batran este trecut la inceputul pomelnicului manastirii duce la ipoteza ca in vremea acestui voievod si-ar fi putut avea sfantul lacas inceputul. Stranepotul lui Mircea, voievodul Radu cel Mare, este socotit al doilea ctitor. Ctitoria domneasca a avut cele mai bune zile din istoria ei in vremea lui Matei Basarab. Cu toate ca Tara Romaneasca avusese intaia tiparnita la inceputul veacului al XVI-lea, cea mai de seama lucrare tipografica, inaintea celei de la Ramnicu Valcea, a fost la Govora. Aici, intre alte tiparituri in romaneste, a aparut, la 1640, "Pravila cea Mica", tiparita si pentru Transilvania. In acelasi timp, la Govora a aparut si o scoala, atat pentru pregatirea de tipografi cat si pentru chemari mai inalte in randuiala Bisericii.
La Manastirea Govora, atrage in mod deosebit privirea o fresca din pridvorul bisericii, infatisand-o pe Fecioara Maria cu aripi de vultur, ipostaza nemaiintalnita in Romania si, poate, in nici un alt lacas crestin din lume. Macar pentru aceasta zugravita minune si tot ar merita ca pelerinii in nordul Olteniei sa treaca si pe la Manastirea Govora. si nu poti sa nu te gandesti ca aripile de vultur ale Prea Curatei sunt in legatura cu toponimul si hidronimul Govora, cu localitatea dacica atestata Capora, care seamana cu albanezul Shqiperia "Tara Vulturilor" s.a.m.d. Cate mistere ascunde inca istoria acestui colt de lume!
Prin grija IPS Gherasim, episcopul Ramnicului, a fost restaurat acum cativa ani si impresionantul tablou votiv din biserica Manastirii Govora, de o valoare nepretuita pentru istoria si cultura noastra. Aici sunt infatisati voievodul Radu cel Mare si sotia sa Catalina, voievodul Constantin Brancoveanu, mitroplitul Antim Ivireanu, egumenul Paisie si nepotul acestuia din urma, popa Dobre. Intrucat biserica veche, "preinnoita" de Radu cel Mare, cum scrie in pisanie, ajunsese intr-o stare jalnica, a fost ridicata, pe acelasi loc, din temelie, actuala biserica, pe timpul egumenului Paisie al Govorei, si impodobita cu pictura in stil brancovenesc. Din vechea ctitorie au ramas pana azi impunatorul turn-clopotnita si pivnita, cu partea pe latura de miazanoapte.
Sacrul, din vechime si pana astazi
Numele Manastirii Polovragi vine desigur din a palavragi, care insa, in romana veche, nu avea nuante peiorative, ci insemna "a ursi, a descanta, a face farmece, a vraji". Tinand cont de faptul ca pe teritoriul comunei Polovragi, din judetul Gorj, se afla si ruinele unei mari dave, ne putem gandi la un templu zalmoxian, de care nici o cetate geto-dacica nu ducea lipsa, a carui menire sacra a fost preluata de manastirea medievala. Drept urmare, pornind de la ruinele cetatii antice, localnicii au creat o legenda dupa care Zalmoxis ar fi locuit un timp in celebra pestera de pe teritoriul comunei Polovragi! Legenda e si ea destul de veche, de vreme ce Alexandru Vlahuta o consemneaza in "Romania pitoreasca", spunand ca zeul indemna poporul sa-si apere pamantul stramosesc, iar "stropii ce se preling si picura si azi din steiurile acestea sunt lacrimile lui".
Cercetatorii stabilesc vechimea actualei manastiri in jurul leatului 1505, ctitorita fiind de marii boieri Radu si Patru, fiii lui Danciu Zamona, mentionati intr-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tanar (1477-1481). Al doilea ei ctitor este logofatul Danciu Paraianu, fiul lui Hamza, iar al treilea, insusi Constantin Brancoveanu, prin a carui purtare de grija s-a zugravit interiorul, s-a adaugat pridvorul in stil brancovenesc, s-au ridicat unele chilii si clopotnita, precum si zidurile de cetate. De aceea, partea dreapta a pronaosului a fost rezervata familiei ultimului ctitor. Spre rasarit, o fresca il reprezinta pe voievodul Constantin Brancoveanu tinand biserica cu pridvor. In stanga lui, doamna Maria, apoi fiii lor: Constantin, stefan, Radu si Matei.
De altfel, toate vechile manastiri din nordul Olteniei sunt profund legate de istoria si cultura noastra, si, mai presus de toate, de Cerul cu stele, cu Soare si Luna.
