FOTO. Cum a schimbat istoria ziua în care Mihai Viteazul s-a autointitulat ,,domn al Munteniei, Ardealului şi toată Ţara Moldovei”

În data de 6 iulie 1600, Mihai Viteazul s-a autointitulat, într-un hrisov ”domn al Munteniei, Ardealului şi toată Ţara Moldovei”, eveniment ce a confirmat documentar prima unire politică a celor trei ţări româneşti. 

Cum a reușit Mihai Viteazul să înfăptuiască prima unire a celor trei țări românești

Istoria atestă că Domnia lui Ieremia Movilă, devotat polonezilor, însemnase practic îndepărtarea Moldovei de Sfânta Alianţă. În Transilvania, Sigismund a renunţat la tron în favoarea vărului său, Andrei Bathory (deasemenea înclinat către politica polonă). În această situaţie, unitatea militară a ţărilor române s-a diminuat iar Mihai Viteazul, pus în faţa destrămării coaliţiei antiotomane, a decis aplicarea "planului dacic", în speţă Unirea celor trei ţări române, conform Istoria.md.

Așa se face că în luna iulie 1599, Mihai Viteazul a trimis o solie la Praga pentru a cere încuviinţarea împăratului Rudolf al II-lea pentru punerea în practică a iniţiativei sale. Întrucât a primit un răspuns favorabil, la sfîrşitul aceluiaşi an, voevodul a intrat în Transilvania prin pasul Buzău, şi după victoria asupra lui Andrei Bathory (Şelimbăr, 18/28 octombrie 1599) și-a făcut intrarea triumfătoare la Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599.

Un an mai târziu, în luna mai 1600, Mihai Viteazul l-a alungat de pe tronul Moldovei pe Ieremia Movilă, învingîndu-l la Bacău, şi realizează astfel, prima unire a trei principate române. Titulatura folosită de voievod (într-un document din 6 iulie 1600) era: "Domn al Munteniei, Ardealului şi a toată ţara Moldovei".

”Io Mihail voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Românești și al Ardealului și al Moldovei. Am dat și am înnoit rugătorilor noștri monahi de la mânăstirea Neamț, ca să fie ei slobozi a-și apăra tot hotarul, râul Bistriței cu toate râurile și izvoarele câte sunt de amândouă părțile Bistriței și din gura pârâului Largul până la gura Fărcașei și râul ce se numește Dereptul. Nimeni să nu aibă vreo treabă acolo. Dacă vor afla pe cineva intrând acolo, să aibă a-i lua tot și nimeni să nu îndrăznească a-i opri, înaintea acestei cărți a noastre”, de transmis Mihai Viteazul.

Pentru consolidarea Unirii, Mihai Viteazul a luat mai multe măsuri, precum: a adoptat aceeași stemă pentru toate teritoriile; a construit o biserică ortodoxă la Alba Iulia; a acordat anumite înlesniri preoţilor şi iobagilor români și a numit ca mitropolit al Transilvaniei pe Ion de la Prislop.

Scurt istoric despre Mihai Viteazul

Mihai Viteazul a trăit între anii 1558 și 1601. Nu se știe exact care este locul nașterii al domnitorului român. Unele documente atestă că el s-ar fi născut Târgul de Floci, însă alte documente, aflate în custodia Academiei Române, precum şi specificaţiile din Condica episcopiei Rîmnicului, atestă că Mihai Viteazul s-ar fi născut la Drăgoeşti, localitate aflată pe partea stîngă a Oltului, judeţul Vîlcea. A fost ban de Mehedinţi, stolnic domnesc şi ban al Craiovei, apoi domnitor al Munteniei şi, pentru o scurtă perioadă în 1600, conducător de facto al tuturor celor trei ţări care formează România de astăzi: Muntenia, Transilvania şi Moldova.

La sfîrşitul anului 1588, Mihai Viteazul a devenit stolnic al curţii lui Mihnea Turcitul, iar în 1593 ban al Craiovei în timpul domniei lui Alexandru cel Rău, pentru ca în luna septembrie 1593, cu ajutorul patriarhului Constantinopolului, dar şi al otomanilor, a devenit voievod al Munteniei, efectiv de pe 11 octombrie.

Mihai Viteazul a aderat la "Liga Sfântă" creştină, constituită din iniţiativa Papei Clement al VIII-lea, din care iniţial făceau parte Statul Papal, Spania, Austria, Ferrara, Mantova şi Toscana (Anglia şi Polonia au manifestat rezerve faţă de politica de cruciadă a papalităţii). Mai târziu, istorii au notat că şi Transilvania a aderat la "Liga Sfântă", eveniment considerat factor decisiv în atragerea în alianţă a celorlalte două state româneşti, Moldova şi Muntenia. Aron Vodă, domnul Moldovei a semnat, în data de 16 septembrie 1594,  un tratat cu împăratul habsburgic, eveniment ce a oferit un motiv în plus lui Mihai Viteazul să decidă, cu acordul boierilor, intrarea în alianţa antiotomană.

Campania antiotomană. Care sunt cele mai cunoscute victorii împotriva Imperiului Otoman
 
Aderarea Munteniei la "Liga Sfîntă", a condus la izbucnirea, în data de 13 noiembrie 1594, unei revolte antiotomane soldată cu suprimarea creditorilor levantini şi a întregii garnizoane otomane staţionată în Bucureşti. În acest context, Mihai Viteazul a pornit  o ofensivă generală împotriva Înaltei Porţi, atacînd cetăţile turceşti de pe ambele părţi ale Dunării (Giurgiu, Hîrşova, Silistra ş.a.).  Au urmat, astfel, o serie de victorii împotriva tătarilor şi turcilor (Putineiu, Stăneşti şi Şerpăteşti) culminată cu incendierea Rusciukului. După modelul victorios al lui Mihai, Aron Vodă a pornit o campanie similară. 

Cu ajutorul unei armate de aproximativ 16.000 de ostaşi, la care se adăugau cei 7.000 de transilvăneni conduşi de Albert Kiraly, Mihai Viteazul a obținut și victoria la Călugăreni – 13/23 august 1595. Contraofensiva otomană l-a forțat să se retragă în munţi și să aștepte sprijinul lui Sigismund Bathory. Între timp, Ştefan Răzvan este înlocuit de pe tronul Moldovei cu Ieremia Movilă, domn fidel polonezilor. Mihai Viteazul începe (cu sprijin transilvănean şi moldovean) eliberarea oraşelor Tîrgovişte (5-8 octombrie 1595), Bucureşti (12 octombrie 1595) şi Giurgiu (15-20 octombrie 1595).

În 1594 şi în anii următori Mihai Viteazul a condus o campanie militară în sudul Dunării, cucerind cetăţile Isaccea, Măcin, Cernavodă, Rasgrad, Babadag, Tîrgul de Floci, Silistra şi chiar Rusciuc, Şiştova, Nicopole şi Vidin. În 1601 Mihai Viteazul a preluat aceste teritorii o dată cu instalarea sa pe tronul Moldovei, astfel încît Dobrogea şi gurile Dunării s-au aflat sub stăpînirea sa pînă la moarte.

Astfel, întreaga creştinătate balcanică l-a privit ca pe un eliberator, iar după moartea sa, în hîrtiile găsite sub pernă, s-a aflat o scrisoare în care aceşti creştini îl numeau „Steaua lor răsăriteană”.

Destrămarea unirii a celor trei țări românești

Strălucitele victorii ale lui Mihai Viteazul în Muntenia, Bulgaria, Transilvania şi Moldova, au inspirat pe deoparte respect, însă au reprezentat și motiv de îngrijorare pentru şi îngrijorare aliații austrieci, care au constatat capacitatea lui Mihai de a consolida cele trei principate româneşti şi a promova interesele acestora prin acţiuni independente, rapide, ferme şi foarte eficace care la un moment dat ar fi putut deveni defavorabile casei regale a Austriei.

Astfel, contextul internaţional a devenit net nefavorabil lui Mihai Viteazul. Austriecii îşi vedeau ameninţate planurile de menţinere a Transilvaniei în sfera de influenţă, Polonia nu dorea pierderea controlului asupra Moldovei, iar Imperiul Otoman nu accepta ideea renunţării la Muntenia. Mai mult, noul stat reprezenta o formulă puternică, capabilă să schimbe raportul de forţe din regiune. Existau însă şi conflicte interne, cauzate de insubordonarea nobililor maghiari din Transilvania care nu acceptau măsurile impuse de noul Domn. Mihai Viteazul nu a reușit să înfrângă revolta nobililor maghiari sprijiniti de generalul Basta (Mirăslău 18/28 septembrie 1600) şi a pierdut, astfel, Ardealul.

În scurt timp Moldova a reintrat în posesia Movileştilor aserviţi intereselor polone. Mihai Viteazul a încercat să reziste atacului polon asupra Munteniei, însă nu a reușit, motiv pentru care pe tron s-a urcat un membru al familiei Movileştilor, Simion Movilă.

Moartea lui Mihai Viteazul

Forţat de exil, Mihai Viteazul a cerut sprijinul împăratului Rudolf al II-lea al Austriei, care, în contextul reînscăunării lui Sigismund Bathory pe tronul Transilvaniei, a acceptat să-l susţină pe român. În acest context, împreună cu generalul Basta, Mihai a demarat campania de recucerire a teritoriilor româneşti.

Prin victoria de la Guruslău (3 august 1601), voievodul valah a reuși să-l înlăture pe Bathory din Transilvania. A continuat prin a recupera Muntenia gonindu-l pe Simion Movilă de pe tron. Aceste evenimente au conferit perspectivele unei noi uniri, perspectivă pe care împăratul Rudolf al II-lea nu o agrea. Așa se face că, din ordinul său, în 9/10 august 1601, la 3 km sud de Turda, Mihai Viteazul a fost ucis din ordinul generalului Gheorghe Basta.

Capul domnitorului român a fost furat de unul dintre căpitanii săi, adus în Muntenia şi înmormîntat de Radu Buzescu la Mănăstirea Dealu, lângă Tîrgovişte. Pe lespedea sa de piatră de la Mănăstirea Dealu stă scris: "Aici zace cinstitul şi răposatul capul creştinului Mihail, Marele Voievod, ce au fost domn al Munteniei, Ardealului şi Moldovei."