Diavolul prooroc

Odata – se spune in "Proloage" – doi sfinti cuviosi, Andrei si Epifanie, din Constantinopol, sedeau de vorba, fireste despre cele duhovnicesti, si venind la ei un diavol; unul dintre cuviosi l-a repezit cu vorbe aspre: "Du-te de aici, necuratule, spurcatule, vrajmasule!" Diavolul insa n-a plecat – si a inceput o vorbire intre cei trei, cuviosii punandu-i intrebari despre ostenelile, ispitirile diavolesti.  Tot ce a spus diavolul despre fapturile sale e folositor, pentru ca aflam multe despre ispitirile la care suntem supusi… Eu, insa, ma voi opri doar la un fel de cugetare a diavolului, pe care o socotesc o "proorocire" ce se adevereste intru totul in veacurile noastre. Iata aceasta "proorocire": "Iar de voiesti sa-ti spun tie drept, sa stii ca vor veni vremi cand mestesugirea mea va pieri, caci, in acele vremuri, oamenii vor fi mai rai decat mine, incat si copiii cei mici vor fi cu viclesugul mai mare decat cei batrani." si atunci ce va face diavolul? Cititi si va cruciti:"Atunci eu voi incepe a ma odihni si nu voi mai invata cu nimic pre fiii oamenilor, pentru ca ei singuri, de la sine, vor incepe a face voia mea." (Din "Proloagele", vol. I, Ed. Mitropolia Olteniei, 1991). si ma gandeam… Nu numai astazi, cred ca de secole aceasta "prorocire" a diavolului s-a implinit. Ba si mai rau, insisi ingerii nu mai gasesc de lucru decat doar la pruncii din scutece. O, Dumnezeule, O Belzebut! Oare ce vor face slujitorii vostri in lumea omului de azi si din veacurile ce vor veni?! Negresit, vor cadea in pacatul tristetii, caci nu vor mai gasi de lucru printre oameni.