Putini dintre noi realizeaza ca una dintre cele mai importante resurse ale tarii este diaspora. Aceasta resursa i-a dovedit potentialul in infinite ocazii, sub multiple forme – politice, economice, stiintifice, culturale, religioase, etc. La nivel national puterea diasporei s-a resimtit determinant in doua momente ale istoriei recente: (1) sumele mari de bani trimise familiilor din tara in ultimii ani (2) alegerile prezidentiale din aceste zile.
S-o spunem pe sleau: in anii din urma au plecat si continua sa paraseasca tara oamenii cei mai dinamici si mai inteligenti. Din pacate pentru Romania, acestia sunt si cei mai bine pregatiti. Era de asteptat ca, intr-un moment decisiv pentru tara, acesti romani sa se simta datori sa reactioneze cu responsabilitate. Orice candidat la presedintia Romaniei va trebui de aici inainte sa tina cont de aceasta realitate.
Evident, candidatii de stanga vor avea sanse foarte mici – structural, majoritatea celor din diaspora romana occidentala nu vor putea accepta decat un presedinte realmente desprins de trecutul comunist. Dar o semnificativa surpriza au facut si basarabenii care au pasaport romanesc. Rationamentul acestora din urma a fost, poate, mai putin ideologic, cat de ordin practic: au gasit in presedintele Basescu un om care le reprezinta interesele. Putem spune fara retineri ca peste granita exista o altfel de Romanie – cu mult mai dinamica si mai constienta de viitor. In aceasta lume globaliza(n)ta intr-un ritm ametitor, granitele fizice sunt dizolvate nu atat de suprastructurile politice, cat de internet si media. Internetul va surclasa intr-un viitor apropiat media clasica – televiziunea asa cum arata acum si ziarele in format print. Pe aceasta cale, internetul, au fost mobilizati la alegeri si romanii din diaspora.
Spre deosebire insa de Biserica Ortodoxa Romana, care, organizatoric, s-a miscat suprinzator de bine la acest capitol, institutional vorbind, statul roman realizeaza mult prea putin pentru diaspora occidentala. Exceptie face doar Institutul Cultural Roman, care, de cand este condus de echipa lui H.-R. Patapievici, a luat un avant de neimaginat – asta insemnand si foarte multe proiecte concrete dedicate romanilor din afara granitelor. Nimeni insa, nici macar Academia Romana, nu reuseste sa valorifice uriasul potential de inteligenta al romanilor din diaspora. La nivel de cercetare, de pilda, exista nenumarati romani care lucreaza in redutabile institute occidentale. Buna parte din ei ar fi dispusi sa revina periodic in tara, sa participe la proiecte comune, sa tina cursuri etc. Personal gasesc aceasta cultivare a inteligentei romanesti din diaspora mai importanta decat necesitatea, imperioasa, la randul ei, de a construi autostrazi… Deocamdata, in aceste zile, acea Romanie care priveste spre viitor trebuie sa multumeasca diasporei.
