Un documentar realizat de postul de televiziune BBC prezintă dezvăluiri şocante ale unor martori la crimele, torturile şi abuzurile sexuale comise de colonelul Muammar Gaddafi. Subiectul a mai fost prezentat în presa occidentală acum doi ani, după apariţia cărţii Haremul lui Gaddafi, semnat de jurnalista franceză Annick Cojean. Documentarul britanic, însă, filmat în Cuba, Brazilia, Statele Unite, Africa de Sud, Libia şi Australia, îi prezintă şi pe câţiva dintre cei care au dat viaţă dorinţelor întunecate ale liderului libian, ucis de rebeli în 2011, după 42 de ani de domnie, anunţă mai multe publicaţii britanice. Intitulat Câinele turbat – lumea secretă a lui Gaddafi (Mad Dog – Gaddafi’s Secret World), documentarul urmează să fie difuzat în Regatul Unit pe 3 februarie.
Conform realizatorilor BBC, Gaddafi ar fi răpit şi violat sute de tinere, multe dintre ele minore, sechestrându-le în locuri special amenajate pentru aceste orori. Victimele şi martorii care apar în documentar susţin că dictatorul libian îşi alegea ţintele prin vizite în şcoli şi facultăţi, mângâindu-le pe cap pe fetele care îi atrăgeau atenţia. Oamenii săi de ordine urmau să ducă victima într-una din încăperile special amenajate, unde ele erau abuzate şi violate de dictator. Într-o astfel de încăpere, a Universităţii din Tripoli, exista şi un salon complet echipat pentru controlul ginecologic al victimelor, testate pentru a nu avea boli cu transmitere sexuală înainte de a fi abuzate.
„Unele dintre ele aveau doar 14 ani”, declară o profesoară de la o şcoală din Tripoli, citată de Haaretz. „Luau orice fată vroiau. Nu aveau nicio conştiinţă, nicio morală, niciun dram de compasiune, chiar dacă ea era doar un copil.”
Unele fete erau sechestrate ani de zile, în timp ce altele erau abandonate cu răni groaznice sau ucise. „Una dintre fete pur şi simplu a dispărut. Nu i-au mai dat de urmă niciodată, deşi, tatăl şi fraţii ei au tot căutat-o. O altă fată a fost găsită la trei luni după ce a dispărut: tăiată, violată şi abandonată în mijlocul unui parc. Au lăsat-o acolo ca să moară.”
Alte victime erau, în schimb, înrolate în corpurile de pază personală ale dictatorului, celebrele unităţi formate din femei, tinerele îndurând ani de umilinţe, violuri şi abuzuri sexuale.
Uneori, ele erau forţate să participe la executarea oponenţilor regimului. Un spectacol înspăimântător. „Într-o dimineaţă, ne-au dus într-o hală închisă”, îşi reaminteşte o fostă membră a gărzii personale a lui Gaddafi. „Am fost obligate să privim uciderea a 17 studenţi. Nu ni s-a dat voie să ţipăm. Am fost obligate să aplaudăm şi să fim vesele, să ne comportăm de parcă ne-ar fi încântat ceea ce vedeam acolo. În sinea mea plângeam. I-au împuşcat pe toţi, unul câte unul.”
„Femeia era violată mai întâi de dictator şi apoi predată, ca un obiect uzat, unuia dintre fii săi sau unui oficial de rang înalt, pentru alte abuzuri sexuale,” spune Seham Sergewa, psiholog în Benghazi, care a intervievat victimele pentru Curtea Internaţională de Justiţie.
N-au scăpat însă nici băieţii. Au fost la rândul lor obligaţi să servească în haremul lui Gaddafi. „Comportamentul său sexual era extrem de ciudat,” îşi reaminteşte Nuri Al Mismari, fostul şef de protocol al dictatorului. „Avea băieţi lui. Formau aşa numitul ‘grup de servicii’.”
Un alt subiect macabru prezentat în documentarul BBC este comandoul special al lui Gaddafi din Cuba, folosit pentru eliminarea oponenţiilor săi. Odată ucişi, corpurile acestora erau păstrate în congelatoare. Baha Kikhia, fosta soţie a unui ministru de externe libian care a avut o relaţie tensionată cu dictatorul, povesteşte cum, la un moment dat, soţul ei a dispărut. După ce regimul Gaddafi a căzut, ea adescoperit corpul soţului ei printre cele congelate. „Îi plăcea să îşi ţină victimele în congelatoare pentru a le comtempla din când în când”, spune ea, citată de Haaretz. „Îşi vizita victimele. Se spune că erau ca un soi de suveniruri macabre pentru el. Ceva pe care îl putea privi şi atinge pentru a-şi reaminti atotputernicia. Unii dintre cei ucişi au fost ţinuţi acolo mai bine de 25 de ani…”
Colonelul Gaddafi n-a fost un dictator de duzină. Povestea vieţii sale, însă, bate orice film de ficţiune.
