Intr-o tara si intr-o lume dominate de televiziune, cuvintele au rolul unei salvari de la imbecilizarea progresiva. Un tanar poet talentat, Chris Tanasescu, insotit de un grafician care nu-l face de rusine, Grigore Negrescu, ne-a oferit la recentul incheiat Bookfest un volum elegant aparut la editura Vinea, cu un titlu de rezonanta mitologica, Hermaia. Autorul este un nume cunoscut al publicisticii culturale, atras de problema prozodiei, dar tot poezia facuta si nu comentata ramane dragostea sa, fiindca numai aici cuvintele se bucura de libertatea totala. Interesant este faptul ca el scrie si in engleza. Din acest volum am retinut amplul poem in proza care poate fi socotit si o povestire, The blinded library, dedicat Monicai Pillat. Versurile sale au acea gratie suprarealista, care le confera prospetime si forta.
El nu se lasa ademenit de formule facile, iar dicteul aparent automat nu vine de la sine, ci tradeaza constiinta sa artistica, pentru care poezia nu se face la intamplare, nu e simpla expresie, ci efort de cunoastere. "Oaia ramasa singura pe o coasta rumegand iarba se desfacea si-si lasa blana sa mearga in nori si sangele sa se strecoare incet la radacinile colinei.." Iata un scurt fragment decupat dintr-o carte in care cuvintele alaturi de pictura combat imaginea tiranica. Despre el criticul Antonio Patras noteaza: "Cititor pasionat de Beowulf si Grigore Ureche, de patristica si literatura oculta, Chris Tanasescu lasa in peisajul anost al zilelor noastre impresia puternica de duh intrupat in felul legendarului aed…" E ceva exagerare, dar in sensul bun al cuvantului.
