10.1 C
București
vineri, 29 octombrie 2021

Cronica scandaloasa a orasului

Ll a fost un "slujbas" care "se indeletnicea si cu scrisul". Radiografia familiei Orasanu la 1838 este interesanta pentru modul cum traia un scriitor si editor marunt in Bucurestiul care simtea "chemarea Occidentului". Teodor Orasanu(1798-1859) avea la 1838, 40 de ani si intra in categoria "nobil". Era casatorit cu Maria a carei varsta era de 20 de ani. Avea la acea data doi baieti: Nicolae de 5 ani(nascut in 1834) si Ioan de 2 ani. Copiii aveau o doica, Dumitrana, o vaduva de 35 de ani,  dar exista si un arnaut pentru siguranta casei, in persoana "holteiului" Iota, un sarb de 30 de ani. Apoi cateva slugi: Ionita de 17 ani si "slujnica" Elena de numai 10 ani. Nu lipseau nici robii tigani: Maria, "vaduva" de 40 de ani, Tudora, tot "vaduva" de 35 de ani si "holteiul" Stoica de 25 de ani. (Maria Grigoruta, Vechi case bucurestene, M.I.M., VI, pp.278-282)
 Nicolae, fiul cel mare al Orasenilor, a surprins in condeiul sau Bucurestiul de la mijlocul secolului al XIX-lea; un oras aflat sub presiunea schimbarilor precipitate.  

Despre "Podulu Mogosoae" (azi Calea Victoriei) numai cuvinte de "bine": "podulu nostru celu vestitu,/Ce de prafu si de noroaie,/niciodata nu-i lipsitu./ Podul nostru cel de fala,/de minune nivelat/Cel dintii din capitala/ce se zice ca-i pavat./Podu de bunuri si de riuri/dintre toate cel mai mare:/cate pietre-atitea gauri,/afara din trotoare."
Modernizarea strazilor cerea cheltuiala caci "multe sume/de hapai s-a tot mancat/dupa cum la noi, anume/totdeauna
s-a urmat./C’asa-i tara romaneasca,/ca vaca cu lapte dulce,/toti cata sa o jefuiasca/si cine nu vrea o suge. (…) si lasu treaba incurcata/si lucrul neispravit/Bata-i nevoia sa-i bata/planul lor s-a inamolit."
Dar banii, ce pentru pavare trebuiau, "si aranjatu de minune,/Ici, colea, cate-un palat;/laga niste case bune/Cate-un bordei daramat./(…)Dar s-a trecut sub tacere/Dupa cum toate-aici curge:/Cine umbla cu mana in miere,/si degetele nu-si suge?". (Podulu Mogosoaiei – soseaua Mogosoaiei, 1857)
Mai spre margine de oras, in mahalaua Schitu Magureanului aflam ca "sapte ulite strabate/aceasta mahala vestita/ce dupa obiceiu, mai frate,/de noroaie-i nelipsita./Doua numai sunt pavate,/Iar cinci lasate-n natura,/De nu poti a le strabate/nici pe jos, nici in trasura./Apoi cand da si vreo ploaie,/Sau vreo vreme-a dracului/sa vezi gauri si noroaie/Ca’n drumul olakului." (Mahalaua Schitu Magureanului, 1857)

Intr-o simpla "aruncatura de ochiu asupra Gradinei Cismegiului" aflam pe scurt istoria ei dar si realitatea unui proiect reusit: "Aici fu o balta mare, un loc umed, mocirlos,/si salbatec din natura, necurat, nesanatos/insa arta poate multe/ ea facu un paradisu/cum la multi din inokimeni nici ca le trecea prin vis. (…) aici vin de toata mina, si s’amesteca impreuna./Eleganta, lux, mandrie, maniere si turnura,/vorbe dulci si complimente sbor din fiecare gura. (…) asa-i lumea, mai fartate, tot ce-i nou e mai placut;/Sau de vrei sa-ti spui mai bine, asa-i romanu facut."(Buletinul Cismegiului, 1857)
Societatea bucuresteana era structurata dupa cum se imbraca fiecare si ceea ce se afla pe masa. In varful piramidei sociale se aflau cei de la "masa falitilor" unde "patru, cinci faliti de frunte insemnati in felul lor,/iau cafele si inghetate, stau picior peste picior,/iar nevestele galante numa’n brukselu si’n dantele/si in stofe pretioase, si in pene si ratele,/Cu carate si livrele la sosea marete vin/sa-mi desfasoare mandria ca contese sau printese,/iar nu au le stie lumea get-beget negustorese,/s-apoi ce negustorese!Jupinese de bancruti,/aratati de hoti in lume, si in piata cunoscuti… /Dar ia zi-le ceva frate, zi-le, daca ai putere/ca te tragu in judecata, satisfactie isi cere,/pentru ce te atingi de-onoarea si obrazul dumnealor/si zic ca falitul nu-i decat hotu si inselator."

Urmeaza "masa functionarilor mari", aceia "ajutati de soarta, voiu sa zica d’ai lor stapani/sicaneaza biata lume mai rau ca niste pagani/altii sant dintre aceia ce-a invatat sa linguseasca,/de care felu cam e plina biata tara  romaneasca./Altii au slujbe mai multe, ca la curtea boiereasca/Port minciunile cu plosca si cat sa se procopseasca."
La "la masa functionarilor mici", "toti se plang de saracie si de marea scumpatate/si mai multi isi blestema soarta, nu insa fara dreptate/caci dar-fi dreptate’n tara s-ar facea vreo chibzuire". "Masa junilor de moda" aduna "eleganta capitalei, floarea tarii, viitorul/junimea noastra de moda, in care spera poporul,/vin la masa cunoscuta…/unde nu e alta vorba decat numai de konkete,/de amoruri, de orgie, de betii si de grizete./De virtute depravata, si fumuri de prostie:/iata-ti viitorul, sarmana Romanie!"
Dar, unde-i masa celor "cu meritu"? Ea nu exista caci acestia "azi n’au cautare". (Buletinul Cismigiului, 1857) Dar cand au avut?
Discretia lipseste, totul se expune,
totu-i de vinzare caci "numai dracul e romanu, unde nu-l sadesti rasare,/te miroase de departe si te spune-n gura mare;/na-i sa faci un pas inainte, sau sa bagi ceva in punga,/Ca te face hot in fata, striga ca-ti e mana lunga/apoi pas’ de mai fa stare, cum faceau batranii odata/de-i lua o para astazi, miine stie lumea toata./insa vezi, nimic nu misca: de unde unii facu stare,/cand ii stie toata lumea ca n’avea nici de mancare?".(Buletinul Cismigiului, 1857)
Intr-o societate unde loviturile sunt preferate muncii sustinute si banilor chivernisiti, chiverniseala devine sinonima cu zgarcenia. Cu toate ca lovitura trece neobservata sau este trecuta sub tacere, ea depaseste ca valoare de sute de ori chiverniseala de o viata.

N.T.Orasanu a trait in mahalaua Sf.Ecaterina, in casa bunicilor sai, pina in 25 iulie 1890 cind s-a stins din viata. Modul de viata descris in pamfletele sale, continua sa existe si azi, cu mici variatii catre bine sau mai rau.
Restituirea oferita de editura Compania prin ingrijirea editorilor Adina Keneres si Petru Romosan, grupata sub inspirata  denumire: Satire, dictionar politic si alte marafeturi de Bucuresti, reprezinta atat o pretioasa recuperare istoriografica si documentara, cat mai ales, poate cea mai reprezentiva descriere a unei perioade bulversante, cu detalieri comportamentale si fizionomice deopotriva(1857-1871). Pe buna dreptate, il putem considera pe N.T.Orasanu drept "expert" intr’ale tranzitiei.

Ultima oră
Pe aceeași temă