S-a spus despre comunism ca a fost o paranteza a istoriei, timp in care populatiile supuse acestui experiment au iesit din modernitate. Cu alte cuvinte progresul lor a fost blocat si au pierdut astfel mult timp, spre deosebire de statele libere, in care progresul a putut sa se manifeste fara nici o opreliste. De aici, am inceput sa credem ca de fapt comuismul nu a fost modern, ci antimodern, eventual chiar conservator sau traditionalist, opinie care este desigur de tot hazul. De altminteri voci autorizate au afirmat ca prin comunism ne-am intors in timp, spre o perioada medievala, autarhica, inchisa in sine. Pentru un nou Ev Mediu, cartea lui Berdiaev este desigur binecunoscuta si de la ea pleaca majoritatea parerilor care au vazut in comunism un sistem al castelor intors pe dos, o satanocratie, o rastunare a raporturilor firesti dintre superior si inferior.
Teologul Radu Preda, spirit erudit si sagace, ne-a oferit de curand o lucrare competenta despre rela’tia dintre comunism si modernitate. Titlul lucrarii, Comunismul, o modernitate esuata, aparuta la editura clujeana Eikon, in colectia Universitas, seria Theologia socialis. De altminteri, dl Preda este specializat in teologie sociala si cam tot ce a scris are in vedere relatia dintre biserica si societate. Nu atat dogmatica si atemporalitatea il intereseaza, cat pozitia bisericii in timp, adaptarea ei la vremuri sau dimpotriva rezistenta fata de fluxul modernitatii. Comunismul care a fost din capul locului o doctrina sprijinita pe ateism slujeste asadar modernitatea, dar cum o slujeste? Impingand-o in esec. De aici si titlul cartii. Gabriel Liiceanu vorbea acum 20 de ani despre comunism ca despre o incremenire in proiect. Dupa 20 de ani Radu Preda vine si intregeste aceasta idee.
Comunismul face sa esueze proiectul si acest proiect apartine suta la suta modernitatii. Se poate spune ca daca modernitatea s-a realizat in Occident prin triumful capitalismului si a democratiei, tot modernitatea a esuat in Rasarit, din cauza comunismului. Nici vorba despre o lume patriarhala, idilica, bucolica, opusa astfel presupuselor agresiuni venite dinspre Occident. Este vorba despre o lume informa, stalcita, urata, o lume esuata de sus pana jos, deoarece, asa cum se stie, in comunism au fost distruse elitele si taranii, varful si baza, coroana si opinca.
Nebunia incepe de la Revolutia Franceza. Atunci au fost puse bazele comunismului, prin principiul arbitrariului si al violentei. Dar nu erau conditiile coapte pentru a impune un asemenea sistem. Lumea libera, capitalista, banul si profitul dictau si nu puteau fi inlocuite de ideologie. Dar din momentul in care regele a fost decapitat, biserica umilita, ratiunea ateista inaltata ca zeita, premizele care aveau sa infloreasca peste un veac si ceva erau deja stabilite.
Comunismul este modern deoarece rade tot ce este legat de trecut. Aceasta inseamna sa fii modern, sa combatia traditia si legaturile cu un principiu spiritual superior si coordonator. Dar poti sa razi intr-un mod civilizat, asa cum a facut liberalismul capitalist, sau sa razi intr-un mod urat, cum a facut doctrina care ne-a stapanit 45 de ani. Se poate spune ca prin comunism modernitatea s-a compromis mult mai repede decat s-a intamplat in lumea libera. Vedem acum ca aceasta lume nu este chiar un Paradis. Gandirea de tip utopic a plecat tocmai din acest refuz.
Cu cat vom avansa mai mult in tipul acesta de civilizatie cu atat ne vom revolta mai sigur si vom cere altceva. Radu Preda nu-si pune totusi astfel problema deoarece miza cartii sale nu este profetica, ci analitica, referindu-se la o realitate pe care o stim prea bine, dar, paradoxal, nu o cunoastem. Autorul vrea sa ridice valul de pe mintile multora dintre noi, care continua sa idealizeze comunismul, confundandu-l cu comunitarismul si considerand ca numai intr-un asemenea sistem bunurile pot fi impartite in mod egal. Fals. Fiind in esenta sa modern, comunismul nu poate face o asemenea justitie si in general nu poate aduce raiul pe pamant.
Raiul tine de o societate traditionala, pe care lumea de azi a pierdut-o in mod definitiv. Regasirea raiului se face doar pe cale liturgica, parohiala si nicidecum la nivel colectiv, macrosocial. Ideea pe care am evocat-o la inceputul acestor randuri plecand de la Berdiaev este corecta doar in masura in care prezinta comunismul ca pe ceva compact, solidificat, maimutarind imaginea cosmica ordonata a lumii traditionale. Invers, in lumea actuala disolutia este cuvantul de ordine.
In tinerete, pe fir guenonist, ma gandeam la infern si neant. Infernul e comunismul, neantul, liberalismul. Infernul e inghetat, neantul e fluid. Oare nu asa stau lucrurile acum? Nu traim in cea mai mare fluiditate posibila? Nu e net-ul tocmai o asemenea fluiditate? Nu prin net a cazut comunismul si vor cadea toate dictaturile compacte in frunte cu cea din Iran? Ba bine ca nu. Galaxia Gutenberg a distrus tot ceea a fost cultura orala traditionala. Galaxia Gates va distruge tot ce e litera scrisa si mireasma de tipar.
