Ieri am trecut pe strada pe langa o femeie insarcinata si mi-am reamintit, privindu-i fata, de asa-numita "masca a gravidei". Apoi mi-am amintit brusc despre ceea ce-mi spunea cineva, un cunoscator: de cele mai multe ori oamenii, inainte de a muri, au intiparite pe fata, cu doua-trei zile inainte, semnele mortii. Chiar daca sunt sanatosi ori tineri…
Cei care l-au cunoscut pe regretatul dr. Ioan Ladea, starostele medicinii traditionale chineze din Romania, erau fascinati de puterea acestuia de "a contempla" pe fata pacientilor semnele bolilor. Iar aceasta este o stiinta, perfect comprehensibila, prin care multimilenara acupunctura reuseste si azi sa ajute milioane de oameni.
"Acum, dupa ce-ai lepadat invelisul trupesc si lasat-ai/Mormantul in care zacea cu daimonica fata al tau/Suflet, ’n alaiul de daimoni acum tu alaturi patesti:/Dintr-acolo adie suflari minunate, de dragoste grele,/Acol-amicitii se pot contempla si, la fel, delicata/Dorinta, pe care o scalda a bucuriilor splendida raza,/Plinatate gasind si-n ambrozia cea de la zeul purceasa.", noteaza Porfir despre maestrul sau, Plotin. Versurile fiind rostite, scrie acesta, de oracolul intrebat ce s-a petrecut cu Plotin dupa moarte. Oracolul isi indeplineste misiunea si-l descrie pe Plotin ajuns in taramul "daimonilor preafericiti", dantuind impreuna cu cele mai mari spirite ale grecilor – Platon si Pytagoras. (vezi "Enneade I-II", Ed. Iri, 2003, p. 89). Dar aceasta s-a putut petrece abia dupa moarte, dupa ce marele Plotin si-a "lepadat invelisul trupesc". Corpul fiind, in gandirea plotiniana, doar un mormant in care sufletul zacea "cu daimonica fata".
Ceea ce grecii numeau "daimon", crestinii au numit ulterior inger. Regasirea "fetei ingeresti" a devenit una dintre urgentele fiecarui calugar aflat pe calea hristica. Traditia crestina vorbeste despre "Schimbarea la Fata" a lui Iisus sau, mai aproape de noi, despre chipul radiind de lumina al Sf. Serafim de Sarov in discutia sa cu Motovilov. Unii oameni au avut sansa sa se-ntalneasca cu semeni a caror fata radiaza macar farame din lumina chipului interior regasit.
…In realitate, fetele pe care le privesti pe strada, in metrou sau tramvai, nu sunt decat masti de gravida. Adevaratul chip al fiecaruia dintre noi abia urmeaza sa se nasca. Pentru unii, foarte, foarte putini, chiar in aceasta viata (dar pentru asta trebuie "sa se nasca din nou", spune crestinismul), pentru altii chiar in momentul mortii (socotita o a doua nastere), pentru majoritatea, dupa plecarea din aceasta lume.
Privesti in jur si vezi pe fetele semenilor intreaga panoplie a sentimentelor umane. Inclusiv bucuria. Dar adevarata Bucurie izvoraste din chipul ingeresc care sta se se nasca. Suntem, fiecare, precum gravidele care isi accepta sau nu sarcina: unele stiu a se bucura de miracol clipei, unele se tem, altele avorteaza.
In acest timp – care poate dura o viata – chipul nostru uitat ne asteapta, rabdator.
