Cred ca fiecare dintre noi trebuie sa-si puna, cu staruinta, aceasta intrebare: care e menirea mea in aceasta lume? La tinerete, menirea sa fie cea mai importanta cautare pentru viata ta si sa-ti afli astfel chemarea, rostul; in plina putere a varstei sa te straduiesti, potrivit inclinatiilor, aptitudinilor tale, sa-ti implinesti menirea, rostul tau pe lume, cu pricepere, cu daruire si, mai ales, cu demnitate; la batranete, sa-ti amintesti cu bucurie de stradaniile tale, de menirea pe care ai implinit-o, astfel incat sa ai si perioade sau macar momente ale vietii tale pe care sa le poti contempla si sa-ti poti spune aceste cuvinte: "da… uite… n-am trait degeaba!…"
Iata ce cuvinte, privind menirea, noteaza Lev Tolstoi in "Jurnal" (19 ian. 1901): "Viata consta in a dobandi tot mai mult si mai mult adevarul cu privire la menirea ta si in a trai tot mai mult si mai mult in concordanta cu acest adevar." Da… daca nu te straduiesti sa afli si sa dobandesti o menire, viata ta ramane desarta, e doar o vietuire ca a necuvantatoarelor sau, dupa un cuvant al lui Seneca, trecem prin lume ca niste fire de paie pe un rau.
