Iata ce spune Albert Camus (scriitor si eseist francez, 1913 – 1960): "Admitand ca exista un suflet, ar fi o greseala sa credem ca el ne este dat de-a gata. El se face aici, de-a lungul unei vieti intregi". A trai, spune mai departe Camus, nu inseamna decat nasterea sufletului in trupul tau. Fireste, cele spuse de scriitorul francez eu le interpretez literar, fara o conotatie religioasa (desi Camus a fost un reprezentant al existentialismului ateu).
Natural, viata omului pe pamant este, in primul rand, biologica, la fel ca a celorlalte vietuitoare, caci, dupa cum spune un biolog englez, "omul nu se naste om, ci devine om". Intr-adevar, tocmai prin acest drum al sau de a se ridica din biologic si la inaltimi spirituale omul devine o fiinta umana, incit "sufletul nostru – cum spune V. Parvan – poate sa creasca pana la puterea pe care i-o atribuim divinitatii".
Ce frumos sa-ti poti inchipui omul, literar vorbind, cum isi naste si apoi isi creste sufletul in sine, putand cuceri apoi cu acesta cerurile! Dar cat de trista e vorba din popor despre rai: n-are suflet… e lipsit de suflet!… – care confirma intr-un fel cele spuse de Camus.
