Anapoda institutie!

Cu ani in urma, caldura naucitoare a miezului unei zile de vara, precedata de cearta cu un patron fara inima, l-au impins pe Anton Uncu dincolo de fragilul hotar al lumii acesteia. E potrivit sa ne amintim de Anton Uncu si pentru ca ne aflam in miezul unei veri naucitoare si pentru ca nu ne lipsesc nici patronii fara inima, dar si pentru alte motive mai cu temei, intre care faptul ca-i ducem dorul lui Toni nu-i chiar pe ultimul loc. Am impartit cu el conducerea ziarului "Romania libera" inca din ultimele zile ale lui decembrie ’89, pana spre sfarsitul lui 1992, intr-o vreme cand gustam cu frenezie si nesabuinta savoarea libertatii… Gustam? Nu. Pur si simplu infulecam, nu ne mai saturam! Incat pot sa spun cu mana pe inima ca pentru a ne aminti de Toni Uncu, cel mai bun motiv este respectul pe care-l purta el profesiei de jurnalist, nelimitat de nici o obedienta, supus doar eticii profesionale. Nu pot sa nu constat ca nu i-ar fi placut prea mult ce se intampla in presa de astazi: partizanatul nobil al convingerilor a fost inlocuit de partizanatul mercantil, dirijat de interesele mai mult sau mai putin mascate ale patronilor (ale "grupurilor de interese", dupa expresia consacrata chiar de cei care le-au ingaduit sa se manifeste si sa prospere pe seama banilor publici!). Ar avea chiar impresia, cum o am si eu, ca functioneaza o oculta "Sectie de  Presa a C.C. al P.C.R.", care lanseaza "campanii", furnizeaza teme pentru "dezbateri" si promoveaza anumiti lideri de opinie. Doar ca s-a trecut de la dictatura majoritatii la dictatura minoritatii/minoritatilor. Fireste, si-ntr-un caz, si-n celalalt, in folosul exclusiv al unui numar restrans de indivizi descurcareti – "reprezentantii clasei  muncitoare" inainte, "reprezentantii alesi" ai feluritelor minoritati (etnice, religioase, sexuale s.cl.), astazi. Iar pentru a functiona onerosul aranjament se cuvenea creata si o institutie, cu buget (din banii majoritarilor, grosul!), cu posturi bine platite pentru taietori de frunze cainilor. Ce face institutia cu pricina? Vegheaza, vegheaza si-n somn, la o adica – se sesizeaza, comenteaza, amendeaza si chiar puscariaza. O astfel de Sectie de Presa, insa cu "atributiuni largite" (la dimensiunile arogate de Big Brother-ul orwellian), este Consiliul National de Combatere a Discriminarii (C.N.C.D.). Un comentator mai serios si mai avizat decat mine, Horatiu Pepine, observa blajin in pagina sa din "Idei in dialog" (martie?, aprilie?) ca infiintarea C.N.C.D s-a facut dupa o "insuficienta dezbatere publica"; brutal si mai din topor, imprumutand expresia unei minoritati majoritare in C.N.C.D, eu as spune ca s-a facut direct pe sest. Recent,  ziarele italiene scriau despre multiplele infractiuni comise de tigani/rromi din Romania, mai ales de copii educati special pentru cersit si furt. Primarul Romei si primul ministru Romano Prodi au alertat Guvernul roman. C.N.C.D. a vazut insa altfel problema: infractorii nu pot fi numiti tigani (cum sunt de fapt!), ci cetateni romani (chiar si atunci cand isi distrug voit actele?!). Pe scurt: C.N.C.D. ne interzice sa numim raul, de parca nenumindu-l acesta nici nu ar exista. Dar cat ne-or costa, oare, "hainele imparatului"?