Duelul desfășurat pe tărâm japonez, la Yokohama, a stat sub semnul echilibrului până spre final, când sud-africanii s-au impus datorită plusului pe care l-au avut în pachetul de înaintare şi apărării extrem de precise. Jucătorii englezi au făcut mai multe greşeli tehnice, cedând şi din punct de vedere psihic în ultimele minute ale partidei. Naționala „Springboks” a început în forță și a ratat o lovitură de penalitate chiar în minutul 2. Șapte minute mai târziu, Handre Pollard nu a mai ratat ținta și a reușit deschiderea de scor.
Prima acţiune mai legată a englezilor a venit abia în minutul 20, încheiată cu 3 puncte puse pe tabelă de Owen Farrell. Duelul transformerilor a continuat, Pollard readucând Africa de Sud în avantaj în minutul 22, pentru ca Farrell să egaleze în minutul 34. Până la pauză, Pollard a mai concretizat alte două lovituri de pedeapsă, scorul primei reprize fiind 12-6 pentru africani.
Al doilea mitan s-a desfășurat în nota primului act, sud-africanii marcând alte trei puncte prin acelaşi Pollard în minutul 45, înainte ca Farrell să reducă iarăşi diferenţa în minutul 51. În minutul 54, căpitanul Angliei a ratat prima sa lovitură de pedeapsă, dând posibilitatea sud-africanilor să se distanţeze, prin concretizarea unei noi lovituri de penalizare, transformată de Pollard, scorul devenind 18-9. „Springboks” s-au desprins decisiv în minutul 66, când Makazole Mapimpi a izbutit primul eseu al meciului, transformat de Pollard, care a dus scorul la 25-12. Englezii nu s-au mai regăsit și au cedat iniţiativa, iar Chelsin Kolbe a închis meciul cu eseul din minutul 73, transformat de acelaşi Pollard.
Grație acestui succes, Africa de Sud și-a trecut în palmares a treia Cupă Mondială. Cei porecliți „Springboks” mai câștigaseră trofeul în 1995 şi 2007, ultima oară tot după o finală cu Anglia. Englezii s-au impus o singură dată în competiție, în anul 2003.
