Cenzurarea tradiţionalului editorial de Anul Nou al săptămânalului reformist Nanfang Zhoumo, din provincia sudică Guangdong, a provocat o revoltă pe reţelele sociale chineze care, din 2 ianuarie, nu încetează să se amplifice. Fronda celor 60 de ziarişti ai publicaţiei continuă.
Nanfanf Zhoumo, în traducere „jurnalul de week-end din sud”, este, potrivit cunoscătorilor spaţiului chinez, una din publicaţiile cele mai apreciate din China şi cele mai liberale, iar din aceste motive zvonurile privind cenzurarea unuia dintre editorialele sale a provocat o avalanşă de proteste şi indignări. Săptămânalul a suferit intervenţia şefului propagandei provinciei unde îşi are sediul, Guangdong, care a cerut rescrierea editorialului de Anul Nou.
Ziariştii publicaţiei au protestat vehement, au cerut o anchetă asupra acestui subiect şi demisia lui Tuo Zhen, şeful propagandei din Guangdong, care pare a avea ca misiune punerea la punct a grupului de presă Nanfang, care forţează limitele libertăţii presei. Protestele ziariştilor au ajuns rapid pe web şi au provocat acte de susţinere pretutindeni, inclusiv o adunare la sediul publicaţiei. În acelaşi moment, o altă publicaţie din Beijing, reputata revistă reformistă Yanhuang Chunqiu, a fost închisă, aidoma mai multor conturi de microbloguri. Publicaţia chema în mod regulat la reformă politică, articolele fiind semnate de foste înalte cadre ale partidului comunist, la putere. Lovitura a căzut, aparent, „din motive administrative”, după publicarea unui articol care cerea transformarea modelului politic al Chinei.
Imaginea reală a Puterii
În timp ce noii lideri chinezi de la Beijing au lansat semnale de deschidere în ultimele săptămâni, acest episod constituie primul test de amploare privind sinceritatea lor în domeniu.
Este vorba despre prima confruntare din an între societatea civilă chineză şi noii stăpâni de la Beijing. Internetul chinez se interesează şi se raliază frondei inedite a unui grup de ziarişti contra cenzurii. Afacerea a fost declanşată de publicarea editorialului de început de an al săptămânalului Nanfang Zhoumo, considerat una dintre publicaţiile cele mai liberale din ţară. Versiunea originală chema la reforme politice, evocând „visul constituţionalismului” în China, pentru ca drepturile cetăţenilor să fie în sfârşit protejate. Numai că textul publicat s-a dovedit a fi mult îndulcit, aparent fiind victima cenzurii propagandei. Dar originalul a fost difuzat pe internet, apoi pe Weibo – twitterul chinez – de către milioane de internauţi.
Fără presă „disidentă”
În toamnă, biroul de propagandă din Beijing a preluat controlul a două publicaţii influente din capitală, Beijing Times şi Beijing News, şi, spre marea supărare a ziariştilor celor două redacţii, marja lor de a-şi scrie opiniile s-a redus simţitor. Cele două ziare îşi datorau notorietatea libertăţii tonului şi a articolelor critice, mergând adesea contra conducerii biroului de propagandă.
Tot în toamnă, fără limbă de lemn sau de catifea, ziare oficiale chineze au criticat deschis închiderea unui cadru local care ceruse sfârşitul politicii partidului unic şi domnia acestuia. Ren Jianyu, 25 ani, a fost condamnat la doi ani de lagăr de reeducare prin muncă pentru că difuzase pe internet apeluri în favoarea sfârşitului „dictaturii” PCC. În mod obişnuit, presa oficială nu s-a arătat tandră faţă de astfel de fantezii, dar acum Beijing News şi Global Times (din grupul Cotidianul poporului) au luat apărarea insolentului. „Este îngrijorător că oamenii pot fi în continuare pedepsiţi pentru că şi-au exprimat, verbal sau în scris, gândurile critice în China modernă de astăzi.”
Iar pe Weibo, condamnarea lui Ren a suscitat sute de mii de comentarii indignate. În China modernă de astăzi, o revoltă socială poate începe şi aşa, pe internet.
