La scurt timp după alegerea sa ca şef al statului, în 2005, preşedintele Traian Băsescu a lansat ideea reunirii, la Bucureşti, a tuturor ţărilor din regiunea Mării Negre în „Forumul Mării Negre pentru Dialog şi Parteneriat”. Această iniţiativă i-a „deranjat evident” pe oficialii de la Ankara care, pe de-o parte îşi doreau să fie singurii care să asigure securitatea Mării Negre, pe care o considerau un „lac turcesc”, iar pe de altă parte se temeau că un rol mai activ al NATO în această regiune ar putea deranja interesele Rusiei în această zonă, potrivit cablogramelor Wikileaks, publicate de kamikazeonline.ro
Reprezentanţii ambasadei SUA au consemnat că „oficialii turci s-au declarat exasperaţi de ceea ce ei consideră ca fiind eforturile României de a submina eforturile Turciei să transforme BLACKSEAFOR într-o organizaţie mai eficientă precum şi insistenţa Bucureştiului de a pune acum eticheta NATO pe securitatea maritimă a Mării Negre.”
Totuşi, oficialii ambasadei americane de la Bucureşti sperau că „oricare ar fi rezultatul la propunerea României, sperăm să nu vor exista disensiuni mai mari între aceşti doi aliaţi ai NATO.”
România a cerut ajutorul americanilor
Pentru a aduce la aceeaşi masă de discuţii pe cei doi mari jucători din zonă, Rusia şi Turcia, România a cerut, potrivit cablogramelor Wikileaks, „susţinerea Statelor Unite pentru a-i convinge pe turci şi pe ruşi să accepte invitaţia”. În 2006, după luni de negocieri şi după ce şeful statului a declarat că Marea Neagră este „un lac rusesc”, la Forumul Mării Negre de la Bucureşti, ruşii au decis să nu ia parte la discuţii decât printr-un observator, ambasadorul Alexandr Tolkaci, care nici nu a semnat declaraţia finală a summitului. Pe de altă parte, Turcia l-a trimis pe unul dintre cei şapte miniştri de stat fără portofoliu, Besir Atalaz.
