Şeful statului nu are decât varianta devoalării ofițerului acoperit. Indiferent de riscuri și de consecințele în plan personal, indiferent dacă acest lucru înseamnă un război cu serviciile secrete.
Dezvăluirea aruncată în spațiul public de președinte că printre candidați există un ofițer acoperit al serviciilor secrete, ce ar urma să fie deconspirat, este de o mare gravitate și nu poate fi tratată exclusiv în grila jocului electoral. Amenințarea cu devoalarea respectivului candidat este cel puțin la fel de importantă ca informația în sine, președintele nelăsând niciun dubiu cu privire la existența ofițerului acoperit.
Ce înseamnă asta? În primul rând, un cutremur în servicii, pentru că prinde consistență suspiciunea generalizată că serviciile se amestecă în politică. Și nu oricum, ci infiltrându-și „acoperiții“ în cele mai înalte funcții în stat – parlamentari, miniștri, premier, ba chiar, de ce nu, președinte. Nicio variantă nu poate fi exclusă. Ar putea fi în același timp și demonstrația că serviciile mint.
Informațiile, evident, pe surse, că în parlament, presă, guvern, finanțe, administrație au fost și sunt zeci, chiar sute de ofițeri acoperiți, cuprinzând toate cele cinci servicii secrete din România, au creat la nivelul unei părți a societății o adevărată psihoză. Nimic nu mișcă fără servicii, de unde și convingerea implicării în alegeri, în puterea lor de a face președinți. Când a câștigat Constantinescu s-a spus că Măgureanu a trecut de partea lui, când s-a retras a declarat singur că a fost „înfrânt de servicii“.
Victoriile lui Băsescu au fost puse, mai mult sau mai puțin, tot în seama acestora, susțineau și ele, nu-i așa, reforma cerută de americani, NATO și Uniunea Europeană. În ultimii zece ani, PSD a indus sentimentul, transformat pentru mulți în certitudine cu ajutorul propagandei, că Băsescu e stăpânul absolut al serviciilor secrete. Băsescu însuși a întărit ideea – îi plăcea, îi dădea forță. Serviciile au crescut însă în credibilitate din cauza implicării pozitive în lupta anticorupție, a bunei colaborări cu DNA, a faptului că sunt conduse de persoane ce s-au ținut departe de politică sau măcar au lăsat impresia asta și, nu în ultimul rând, a aprecierii venite din partea partenerilor externi. Din 2012 încoace s-a dat o luptă surdă pentru controlul acestora, iar faptul că Ponta și-a asigurat propriul serviciu – faimosul „doi și un sfert“ – spune multe.
Dezvăluirea președintelui aruncă în aer totul. Se poate înțelege că serviciile, SRI și SIE, au mințit atunci când susțineau că în parlament, în politică în general, nu există ofițeri acoperiți. George Maior a afirmat în repetate rânduri acest lucru. Fostul director al SIE, Mihai-Răzvan Ungureanu, declară acum la B1 TV: „Cât am fost director SIE (2007-2012, n.r.), niciun nume al candidaților de azi nu a trecut pe sub ochii mei“, cu toate că anul trecut spunea sibilinic că în parlament ar fi ofițeri acoperiți.
Însuși Traian Băsescu susținea în februarie 2013: „Înainte de validarea parlamentarilor, înainte de prezentarea guvernului, imediat ce am aflat lista guvernului, au fost chemaţi şefii ambelor servicii care ţin direct de CSAT – SIE şi SRI – şi întrebaţi şi puşi să verifice imediat dacă există vreo incompatibilitate, asta însemnând ofiţeri acoperiţi printre miniştri sau parlamentari.
Răspunsul ambelor servicii au fost «Nu»“. Băsescu a adăugat că în cazul unui răspuns afirmativ ar fi „avertizat Camera, Senatul și guvernul, pe premier“. Deducem acum indirect de la președinte că serviciile au mințit pentru că aproape toți candidații au intrat sub o formă sau alta, în perioade diferite de timp, sub regimul incompatibilităților stabilit pentru ofițerii acoperiți activi de o serie de legi din domeniu… continuarea în Revista 22.
