Mihali Saakaşvili, ex-preşedinte al Georgiei în perioada când Rusia a declanşat războiul din 2008, analizează în Foreign Policy evenimentele din Ucraina dirijate de Kremlin şi învăţămintele istoriei agresiunii ruse.
La începutul lunii martie, Federaţia Rusă, după ce a organizat un referendum în Crimeea sub ameninţarea mitralierelor Kalaşnikov, a procedat la anexarea regiunii şi a aruncat bazele – potrivit Moscovei – pentru „noile realităţi politico-juridice”. Adică, o nouă paradigmă a Rusiei pentru o lume fără credinţă şi fără lege. Aşa cum declara cancelarul german Angela Merkel în discursul său în faţa Bundestagului la 13 martie, Rusia a adus legea junglei la masă. Pentru cei dintre noi care am trăit tentativele lui Vladimir Putin de a inversa rezultatele a ceea ce el numeşte „marea catastrofă geopolitică” a secolului 20 – disoluţia Uniunii Sovietice – ce se petrece în Ucraina nu este neaşteptat. Şi nici nu reprezintă ultimul act al dramei.
Trebuie să fie perfect clar acum că proiectul iniţial al lui Putin de a prelua estul Ucrainei prin mobilizarea populaţiei rusofone a eşuat. Dar asta nu înseamnă că l-a abandonat. Strategii ruşi vorbesc despre „weekendul furiei” care ar putea implica un soi de asediere armată a clădirilor guvernamentale în sudul şi estul Ucrainei. Dacă aceste provocări locale şi „forţele de autoapărare” ajung să păstreze clădirile, cum au făcut în Crimeea, pot servi ca bază pentru o nouă intervenţie militară.
Cancerul agresiunii ruse
Istoria poate fi un ghid util pentru politicieni. În Cecenia, zeci de mii de persoane au fost ucise doar pentru a-l face preşedinte pe Putin şi pentru consolidarea puterii sale. Apoi, când revoluţiile colorate şi reformele lor reuşite au devenit o ameninţare pentru regimul său, a invadat Georgia pentru a ucide acel model contagios şi a-şi confirma din nou puterea. Acum, la fel ca atunci, faţă de eroziunea popularităţii în Rusia, a revoluţiei gazelor de şist în America de Nord şi necesitatea accesului la porturi compatibile pentru echiparea militară a aliaţilor săi din Orientul Mijlociu, Putin a atacat Ucraina şi a răpit Crimeea. În pofida numeroaselor exemple, Occidentul continuă să scuze agresiunea lui Putin.
Cele mai mari victime, din Vest nu vor fi ţările care sunt deja victime ci principiile pe care s-a construit lumea occidentală. Adevărul este că Georgia, Ucraina şi Moldova (Republica) sunt pedepsite de Rusia pentru dorinţa de a trăi într-o societate liberă şi democratică, adică foarte diferită de modelul Putin. Desigur că Moscovei nu îi pasă de populaţiile rusofone din vecinătatea apropiată, atâta vreme cât ele sunt guvernate de acoliţii corupţi ai Kremlinului. Dar în ultimul deceniu Georgia, Ucraina şi Moldova au învăţat să privească spre Occident, nu atât din cauze geopolitice, ci pentru oamenii care aspiră la modul de viaţă occidental, care respectă drepturile omului şi valorile universale. Concret, Rusia prezintă cea mai mare sfidare pentru dreptul şi ordinea internaţionale de la invazia Afganistanului, în 1979. Şi chiar dacă Occidentul are o netă superioritate asupra Rusiei – economică şi militară – pe care nu a avut-o asupra ex-URSS, liderii de azi sunt puţin înclinaţi să profite de această asimetrie. Cancerul agresiunii ruse, demonstrat în Georgia, a fost neglijat de Occident, care a preferat să trateze maladia cu aspirină. Acum, Crimeea este metastaza a ceea ce s-a petrecut în Georgia.
