» "Calatorie spre centrul pamantului" a redeschis istoria proiectiilor 3D in Romania.
» Joi seara, la Movieplex, spectatorii au vazut aventuri cu animale in peisaje preistorice prin lentilele ochelarilor speciali.
Una dintre cele mai mari provocari, in copilarie, era sa-mi imaginez cum e sa intri la cinema, sa primesti o data cu biletul o pereche de ochelari datorita carora sa para ca personajele si actiunea se intampla nu pe ecran, ci in sala. Asa imi povestea mama ca a vazut un film prin ’78, intr-un cinematograf din Tulcea. Era un film rusesc, de razboi, cu soldati care se luptau prin lanuri de papusoi, in timp ce frunzele inalte si aspre fosneau printre spectatori datorita ochelarilor. Proiectie 3D. Deci nu e noutatea chiar atat de… noua, cum ar vrea unii sa creada, nici macar pentru Romania.
Inainte de "Calatorie spre centrul pamantului" – "prima proiectie 3D din Romania", cum a fost anuntata cea de joi seara, de la Movieplex din Bucuresti – au fost proiectate, tot 3D, filme cu bravi soldati rusi.
Sincer, curiozitatea si nerabdarea de a folosi ochelarii primiti joi seara la intrarea in sala la aceasta "Calatorie spre centrul pamantului" au fost invinse rapid de o dezamagire cat casa. Proiectia are loc intr-o sala ca oricare alta a multiplexului din Drumul Taberei, nu observ nimic in sala in afara obisnuitului ecran, nu se anunta nici o interventie tehnica prin intermediul careia spectatorul sa fie transpus in film si sa i se livreze senzatii la puterea a zecea. Desigur, proiectiile de la noi sunt inca simple priviri prin ochelari si nu au nimic de-a face cu salile Imax din marile orase ale lumii, unde pana si scaunul contribuie la plasarea spectatorului in mijlocul actiunii.
Inteleg ca investitia pentru o astfel de sala, dotata corespunzator, este uriasa, asa ca la noi se testeaza inca terenul cu acesti ochelari "miraculosi". Probabil nici alegerea unui film cum e "Calatorie spre centrul pamantului" nu este intamplatoare, urmarindu-se atragerea publicului cu varsta cat mai joasa.
Avand premiera mondiala (in varianta clasica, dar si 3D) cu doar o luna in urma, pelicula semnata de Eric Brevig – care si-a facut mana inainte supervizand capitolul "efecte speciale" pentru productiile "The Village" ("Satul", regia M. Night Shyamalan, 2004), "Signs" ("Semne", acelasi M. Night Shyamalan, 2002) si alte cateva blockbustere – beneficiaza de cateva momente in care traiesti ce se intampla pe ecran cu o intensitate mai mare datorita ochelarilor-minune.
Acestea ar fi: yo-yo-ul cu care se joaca unul dintre personaje, tot trimitandu-l spre tine, niste pietre care se desprind indreptandu-se hotarat spre capul tau, niste bale de dinozaur avand aceeasi directie, cativa pesti preistorici cu dintii asemanatori unor curse de soareci venind spre fata ta. Faze amuzante, dar de care te poti lipsi. Altfel, versiunea 3D nu e cu mult mai spectaculoasa fata de cea clasica. O pereche de ochelari reusesc, poate, sa-ti ofere o dimensiune in plus, dar mai greu sa faca un film mai bun decat este.
Singura legatura intre creatia lui Brevig si romanul omonim al lui Jules Verne sunt niste indivizi cu teorii ciudate, numiti "vernieni", care traiesc cu convingerea ca literatura lui Jules Verne nu e deloc inventata, ci traita. Asa ca se decid sa refaca drumul spre centrul pamantului. O astfel de aventura nu se putea fara replici adanci privind consistenta rocilor schimbate in cele mai nepotrivite momente – cum ar fi o cadere in gol printr-un tunel vulcanic –, fara pupicuri de adio, la fel, in cel mai nepotrivit loc cu putinta (centrul pamantului), fara ca pasaroiul preistoric fosforescent sa se poarte ca Lassie sau Black Beauty, cum va e mai la indemana, fara putina melodrama, cu tata-erou sacrificat stiintei (tot in centrul pamantului). Daca veti dori totusi sa vedeti acest film, ciuliti urechile si cascati bine ochii pentru a nu pierde cea mai penibila observatie pe care am auzit-o vreodata intr-un film: "Mananca-ti trilobitul! E hranitor si o sa ai nevoie sa fii in forma".
3D in cateva date
Primele incercari de a realiza un film 3D dateaza din 1890, iar primele testari cu public din 1915. Primul film 3D proiectat pentru platitori de bilet este considerat "The Power of Love", realizat de Harry K. Fairall si Robert F. Elder. A avut premiera in 1922, in Los Angeles. "Epoca de aur" a filmului 3D se presupune a fi fost intre 1952 si 1955. Primul film IMAX 3D este facut 1995 si este un documentar despre viata lui Antoine de Saint-Exupery, in timp ce in 2005 studiourile Walt Disney lansau "Chicken Little" intr-un nou format 3D, digital, numit REAL D.
